dragă amintire

Ceea ce știu cel mai bine este că Oscar și a lui Tanti Roz mi-au înfrumusețat și mi-au curățit sufletul și mintea încă de la prima ”întâlnire”. Cu multe ocazii îmi aduc aminte ei și mă întăresc prin vorbele simple și pline de adevăr, mai ales în acele momente când mă împiedic și, ca un om mare care nu știe să cadă, mă rănesc degeaba.
De când surioara mea mai mare m-a luat de mână să mă ducă la teatru, m-am îndrăgostit și mai mult de această poveste și, ca un cadou cu *, am început să o îndrăgesc pe Oana Pellea. :)
Îmi aduc aminte de acele zile de parcă au fost ieri... Ea a primit o recomandare de a merge la această piesă, dar nu a vrut să meargă de una singură. Nu știu de ce m-a invitat tocmai pe mine... dintre toți cei dragi ai ei. Cert este că m-am dus, m-am luat și m-am dus până în „minunata Junglă” așa, pur și simplu. Nu știam câtă dragoste și bucurie voi primi... le-am simțit din belșug, mai apoi! Restul este în suflet...

Dar de ce mi-am adus aminte de Oscar tocmai azi? Pentru că primit-am un e-mail cum că se joacă din nou această piesă. Când? Poți să ghicești? Păi tocmai când mă întorc Acasă. Ce coincidență, nu?
Când am văzut data și mă gândeam că voi fi chiar în acel oraș atunci parcă o început să mă ia un tremurici (de Prichindel, cum spun unii) șiii pot spune că m-am emoționat un pic? Numai Doamne Doamne știe cum va mai fi atunci, probabil nu voi putea merge, dar pur și simplu această amintire m-a încărcat de bucurie și dor...

Cât de mult suflet și bucurie și dragoste o fi fost jertfit ca să treacă și să dăinuie peste tot acest timp? Cred că nu este vorba de cât, ci de faptul că a fost! Am fost împreună într-o lucrare a bucuriei! Atât de puțin și totuși atât de mult. Să mai tot fim împreună ca să dăinuim!

Mulțumesc, din suflet!

P.S.: pentru tine, Oscar :)

Atâtea are Dumnezeu pe cap,

Că bietul Sfânt abia se mai descurcă

Și-ar fi nedrept să-I pun și eu în cârcă

Durerile de care-aș vrea să scap!

Ar fi nedrept de-aș îndrăzni să-I cer

Să care-n sus, spre pisc, și crucea mea, 

Când El Și-o duce pe a Lui de-abia, 

Încovoiat între pământ și cer.

Ba, s-ar cădea, după porunci creștine,

Să-I dau eu Lui o mână de-ajutor;

Ar răsufla Moșneagul mai usor

Și-ar merge treaba pe pământ mai bine.

Dar prea-s neputincios și prea e greu

Acest morman de lut în care zac!

Mi-e milă, L-înțeleg, dar ce să-I fac?

Prea-n multe s-a băgat și Dumnezeu!

De s-ar fi mulțumit mai cu puține, 

N-ar mai trudi acum ca o furnică

Și lumea asta, de-o făcea mai mică,

Ar fi gospodărit-o mai cu bine.

Pe când așa, cu-atâtea griji pe cap,

Sărmanul Sfânt de-abia se mai descurcă

Și-aș fi neom să-i pun și eu în cârcă 

Durerile de care-aș vrea să scap.

Vii până în Junglă? Viu!

Oscar și Tanti Roz*

... Va rămâne în mine tot ceea ce am simțit acolo! Cred că acești oameni care au fost mai mult decât actori m-au ajutat să văd, să simt și să rămân în suflet cu cele mai importante sfaturi de viață.
Am trecut printr-o droaie de stări: am plâns la fiecare moment emoționant, mi-a reacționat sistemul nervos simpatic la nivel palmar, am râs, m-am prăpădit de râs, m-am făcut verde din cauza culorii care imita sângele, mi-a fost frică, mi-i s-a făcut dor, am oftat, m-am simțit împlinită până în adâncul inimii, m-am umplut de gânduri, însă mai presus de toate am fost foarte fericită!

Sfaturi:

"Să nu iți fie frică!"

"Să ai răbdare!"

"Să fii tare!"

"Să crezi!"

"- Dar de ce zici că ar trebui să-i scriu lui Dumnezeu?
– Ca să te simţi mai puţin singur.
– Păi cum să mă simt mai puţin singur cu cineva care nici măcar nu există?
– Fă-l tu să existe.
– De fiecare dată când ai să crezi în El, o să existe un pic mai mult. Şi dacă te ţii tare, află de la mine, o să existe chiar de-adevăratelea. Şi asta o să-ţi facă bine.
– Şi despre ce-ai vrea să-i scriu?
– Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare, Oscar, băiatule."

,, -(…) există suferințe și suferinţe. Uită-te mai bine la fața lui. Uită-te atent. Ți se pare că suferă?
- Nu. E ciudat. Nu pare să-i fie rău.
-Păi vezi? Trebuie să faci diferența dintre cele două tipuri de suferinte, Oscar, suferința fizică și cea morală. Suferinţa fizică trebuie să o suporți. Suferința morală o alegi.
-Nu înţeleg.
-Dacă îţi bate cineva cuie în încheieturile de la mâini sau de la picioare, n-ai ce să faci decât să suferi. Să suporți. În schimb, dacă te gândești la moarte, nu e neapărat să suferi. Nu știi cum e. Așa că depinde de tine.”

P.S.: "Să ai curaj!"

P.S.* : *cine vrea să îți fie alături, îți este pentru că asa vrea, asa simte... nu îi poți cere cuiva asta.*

"nimeni si nimic nu poate fi fortat.
nu poti. dar vrei? "

" nu, nu poți să obligi pe cineva să facă așa o promisiune! Dacă tu îl iubești, îi dai libertatea de a decide singur. Dacă îl pui să facă ceva ce nu vrea, îi tai libertatea și va ajunge într-un final să te urască... "

din drum

 * Da' mai ai? *

un selfie măcar cu biletele :)

Madrigal :)

Eu "și prietenii mei" am fost invitații Corului Național de Cameră Madrigal la Concertul închinat Maestrului Marin Constantin. Eu? Eu nu am făcut nimic. M-am bucurat că i-am revăzut, m-am bucurat de forța ta, Anna, ești un dirijor minunat! În mâna ta am simțit cum stă ritmul, în inimă, talentul și pe chip, zâmbetul. ( Ceea ce vedem noi ca fiind un cor nu este altceva decât oglinda sufletului și rezultatul jertfei dirijorului! ). M-am bucurat ca i-am îmbrățișat cu felicitări și mulțumiri, m-am bucurat ca am fost împreună acolo ca să aflam și din experiența altora cât e de greu să cânți în prezența familiei sau a oamenilor dragi...

(u)ooooof ! 

Un weekend plin de oameni, de zâmbete, de îmbrățișări și de gânduri bune, un weekend minunat!

Îți mulțumesc pentru invitație, pentru grijă și pentru tot ceea ce a rămas în suflet!

„ Să ai curaj! ”