The Rose

...

" I say love it is a flower

and you it's only seed "

P.S.: tu, vioaro, până în suflet mi-ai ajuns, iar...  "din suflet, pentru suflet"

Vii până în Junglă? Viu!

Oscar și Tanti Roz*

... Va rămâne în mine tot ceea ce am simțit acolo! Cred că acești oameni care au fost mai mult decât actori m-au ajutat să văd, să simt și să rămân în suflet cu cele mai importante sfaturi de viață.
Am trecut printr-o droaie de stări: am plâns la fiecare moment emoționant, mi-a reacționat sistemul nervos simpatic la nivel palmar, am râs, m-am prăpădit de râs, m-am făcut verde din cauza culorii care imita sângele, mi-a fost frică, mi-i s-a făcut dor, am oftat, m-am simțit împlinită până în adâncul inimii, m-am umplut de gânduri, însă mai presus de toate am fost foarte fericită!

Sfaturi:

"Să nu iți fie frică!"

"Să ai răbdare!"

"Să fii tare!"

"Să crezi!"

"- Dar de ce zici că ar trebui să-i scriu lui Dumnezeu?
– Ca să te simţi mai puţin singur.
– Păi cum să mă simt mai puţin singur cu cineva care nici măcar nu există?
– Fă-l tu să existe.
– De fiecare dată când ai să crezi în El, o să existe un pic mai mult. Şi dacă te ţii tare, află de la mine, o să existe chiar de-adevăratelea. Şi asta o să-ţi facă bine.
– Şi despre ce-ai vrea să-i scriu?
– Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare, Oscar, băiatule."

,, -(…) există suferințe și suferinţe. Uită-te mai bine la fața lui. Uită-te atent. Ți se pare că suferă?
- Nu. E ciudat. Nu pare să-i fie rău.
-Păi vezi? Trebuie să faci diferența dintre cele două tipuri de suferinte, Oscar, suferința fizică și cea morală. Suferinţa fizică trebuie să o suporți. Suferința morală o alegi.
-Nu înţeleg.
-Dacă îţi bate cineva cuie în încheieturile de la mâini sau de la picioare, n-ai ce să faci decât să suferi. Să suporți. În schimb, dacă te gândești la moarte, nu e neapărat să suferi. Nu știi cum e. Așa că depinde de tine.”

P.S.: "Să ai curaj!"

P.S.* : *cine vrea să îți fie alături, îți este pentru că asa vrea, asa simte... nu îi poți cere cuiva asta.*

"nimeni si nimic nu poate fi fortat.
nu poti. dar vrei? "

" nu, nu poți să obligi pe cineva să facă așa o promisiune! Dacă tu îl iubești, îi dai libertatea de a decide singur. Dacă îl pui să facă ceva ce nu vrea, îi tai libertatea și va ajunge într-un final să te urască... "

din drum

 * Da' mai ai? *

un selfie măcar cu biletele :)

Madrigal :)

Eu "și prietenii mei" am fost invitații Corului Național de Cameră Madrigal la Concertul închinat Maestrului Marin Constantin. Eu? Eu nu am făcut nimic. M-am bucurat că i-am revăzut, m-am bucurat de forța ta, Anna, ești un dirijor minunat! În mâna ta am simțit cum stă ritmul, în inimă, talentul și pe chip, zâmbetul. ( Ceea ce vedem noi ca fiind un cor nu este altceva decât oglinda sufletului și rezultatul jertfei dirijorului! ). M-am bucurat ca i-am îmbrățișat cu felicitări și mulțumiri, m-am bucurat ca am fost împreună acolo ca să aflam și din experiența altora cât e de greu să cânți în prezența familiei sau a oamenilor dragi...

(u)ooooof ! 

Un weekend plin de oameni, de zâmbete, de îmbrățișări și de gânduri bune, un weekend minunat!

Îți mulțumesc pentru invitație, pentru grijă și pentru tot ceea ce a rămas în suflet!

„ Să ai curaj! ”

românism

" Renunţarea la românism este refugiu în moarte. " (Mircea Eliade)

" Şi românisnul şi românitatea se câştigă. Păi, de ce se câştigă dacă eu o am? Păi o am, dar o am ca structură şi o am ca potenţă. Eu trăbuie să o descopăr şi să o activez. Vedeţi, e vorba despre aceşti talanţi care trebuie înmulţiţi. Adică eu trebuie să îmi înmulţesc darul fiinţial pe care îl am! Dumnezeu nu m-o făcut desăvârşit, desăvârşirea o realizez prin lucrare, prin muncă. "

" Doar în relaţie cu neamu', doar în relaţia cu identitatea naţională, îmi descopăr identitate mea personală. Eu nu pot să cresc în talanţii pe care îi am fără strămoşii mei şi fără neamu' meu

Astfel, creşterea noastră în Dumnezeu trebuie să fie dublată şi de creşterea noastră în spaţiul nostru natural! "

(Părintele Iustin Miron)

Identitatea se câştigă, identitatea se afirmă, iar dacă nu se întâmplă acestea, identitatea se pierde! (Ioan Bocşa) 

" Toată umanitatea îi turnată în matrici naţionale. Şi atunci : a fi naţional însemnă a fi natural. Când mă întorc spre identitatea mea naţională, mă întorc spre identitatea mea personală. Privind la identiatatea mea naţionala, îmi descopăr identitatea mea personală. Aşa cum şi eu ca şi chip al lui Dumnezeu nu pot creşte decât în relaţie cu Dumnezeu. Nu pot să devin ca Dumnezeu, fără Dumnezeu. Nu pot să să ajung la identitatea mea şi să mi-o descopăr făcând abstracţie de identitate mea naţională pentru că sînt făcut după ea, îi chipul ei imprimat în mine, sînt format din ea! "

(Părintele Iustin Miron) 

Veniti de luati Bucurie!

  Înca mai simt vie Bucuria primita ieri! Atat de vie ca ma "obliga" sa o scriu aici, sa o impart:

   Stiu, "nu cuvinte, nu cuvinte" -le imi vor învia amintirea Concertului Simfonic de la Sala Thalia din 12 martie , dar atat sunt de fericita...
   Poate pentru ca am prins nadejde pentru visul meu, prin tot ce a fost ea, "copilul cu ochi de pian" în seara asta!
    Am re si re si reeevăzut minutelul filmat aseara si am re si re si reeeplâns (nu cred ca exista cuvantul asta) de fericire binenteles! Cata simtire, cata dragoste si un suflet înfatisat pe fiecare clapa a sa, (de la cea alba la cea neagra) de la cea mai fina si blanda pana la cea mai grava nota.. Toate, dar absolut toate cu neconditionata daruire!

    :) acum "zâmbesc cu Z mare". Ascult concertul si recunosc unele pasaje in care parca îi vad si acum gesturile si imi aduc aminte din nou ca am plans, am plans toate.. Unde întorceai capul erau lacrimi, unele proaspăt uscate altele curgeau șiroaie pe obraji.

   O ascultam si imi era tot mai dor de ea! 12 martie.. îmi parea o vesnicie acum 7 luni cand ne-am cunoscut si ui, ui cum o trecut. Nici prin gand nu ne trece noua in ce chip minunat lucreaza Doamne Doamne. Datori suntem sa-I multumim!

Am prins atata putere si curaj si elan si atata nadejde si... numai si numai din cauza ta, minunat copil!
Multumesc e prea putin, felicitarile nu mai au loc... dar pentru tot iti multumesc si te îmbratisez!

P.S. : "nu cuvinte, nu cuvinte" , doar simtiri pe care inima le stie...

„Doamna Ana Blandiana scria undeva că, pentru dumneaei, <<muzica este dovada infinit convingătoare că paradisul există: din moment ce se aude! >>”

pansaminte

cu capu-n blid

Maria- Maria

Biserica de la Drăgănescu pictată de Părintele Arsenie Boca 

la muzeu

librăria Cărturești- atâtea cotoare

Palatul Parlamentului- București

Oare chiar așa e ?

Mănăstirea Stavropoleos

Micul muzeu al mănăstirii format din bucăți de frescă, icoane și tot ceea ce s-a păstrat de la bisericile care au fost dărâmate în perioada comunistă în București.

cam așa arată strada Lipscani pe sus

oare știi la cine m-am gândit când am văzut asta? 

colțișorul gurănesc din sala Brâncovenească

Corul Madrigal la repetiții

10, 9, 8, 7, ...., 3, 2, 1 și Cantus Mundi în direct

eu nu știu ce simți tu când auzi o voce (sau chiar mai multe care se unesc într-una singură) sau un instrument.. nu știu, dar eu când aud un cor, o voce, o coardă, nu știu nici eu cum să mă controlez mai mult, dar îmi vine să zâmbesc în continuu. trebuie să mă controlez de cele mai multe ori pentru că unii te văd și apoi zic că nu ai toate țiglele pe casă și naa, dar nu prea reușesc eu să mă opresc, pentru că nu poți. E pur și simplu minunat darul acesta cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe om!
mă întâlnesc uneori cu câte un instrumentist -cu instrumentu-i veșnic la purtător și... și zâmbesc! mă copleșește din nou acel respect pe care o să-l am veșnic pentru cei care urmează acest drum.
am fost luni la un concert al Corului Cantus Mundi la București.
am stat umăr în umăr cu altistele madrigalului, i-am ascultat pe viu și a fost minunat!
și știi de ce?
pentru că odată ce încep toți să cânte, fără voia lor, praful și toate rănile sufletului acestui minunat cor (care are peste 50 de ani) sunt luminate și șterse, date uitării pentru o vreme!
chiar dacă Madrigalul are o inimă tăiată în cămăruțe, când ei își unesc vocile, inima prinde instantaneu formă și pulsează, bate, îi trădează ușor și pe ei din cauza puterii și atunci plâng...

 ia bate și tu la ușa lor ( http://madrigal.ro/ )  poate te îndrăgostești și tu!
eu m-am îndrăgostit!

MADRIGAL - Suita din tara Oasului