Se afișează postările cu eticheta între Cer şi Pământ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta între Cer şi Pământ. Afișați toate postările

miercuri, 20 aprilie 2016

Mângâiere



de la Maternitatea Spitalului Judeţean până la Cardiologie (şi chiar mai departe) noi am împărţit rugăciunea, zâmbetele, îmbrăţişările şi ... lacrimile cu cei care aveau adevărată nevoie!

am văzut lacrimi de pocăinţă ... din suflete căzute sub cruce ("fiţi tari, fiţi puternici!") ... lacrimi pe care nu am să le uit!


Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!









...

Creştem ( "ne bronzăm") sub steluţe, vegheaţi de îngeraşi

La năniţă după păpiţă

" hainele bucuriei "
de la nou născuţi până la cei care îşi numără zilele pe degete

P.S.: ooo, era să uit : era plin de Tanti Roz pe acolo, hihi :D

P.S.*: acum două duminici am aflat că "Paraclis" înseamnă Mângâiere ... atunci am zâmbit ... acum am simţit!


vineri, 4 martie 2016

Vii până în Junglă? Viu!


Oscar și Tanti Roz*

... Va rămâne în mine tot ceea ce am simțit acolo! Cred că acești oameni care au fost mai mult decât actori m-au ajutat să văd, să simt și să rămân în suflet cu cele mai importante sfaturi de viață.
Am trecut printr-o droaie de stări: am plâns la fiecare moment emoționant, mi-a reacționat sistemul nervos simpatic la nivel palmar, am râs, m-am prăpădit de râs, m-am făcut verde din cauza culorii care imita sângele, mi-a fost frică, mi-i s-a făcut dor, am oftat, m-am simțit împlinită până în adâncul inimii, m-am umplut de gânduri, însă mai presus de toate am fost foarte fericită!

Sfaturi:

"Să nu iți fie frică!"
"Să fii tare!"
"Să crezi!"

"- Dar de ce zici că ar trebui să-i scriu lui Dumnezeu?
– Ca să te simţi mai puţin singur.
– Păi cum să mă simt mai puţin singur cu cineva care nici măcar nu există?
– Fă-l tu să existe.
– De fiecare dată când ai să crezi în El, o să existe un pic mai mult. Şi dacă te ţii tare, află de la mine, o să existe chiar de-adevăratelea. Şi asta o să-ţi facă bine.
– Şi despre ce-ai vrea să-i scriu?
– Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare, Oscar, băiatule."

,, -(…) există suferințe și suferinţe. Uită-te mai bine la fața lui. Uită-te atent. Ți se pare că suferă?
- Nu. E ciudat. Nu pare să-i fie rău.
-Păi vezi? Trebuie să faci diferența dintre cele două tipuri de suferinte, Oscar, suferința fizică și cea morală. Suferinţa fizică trebuie să o suporți. Suferința morală o alegi.
-Nu înţeleg.
-Dacă îţi bate cineva cuie în încheieturile de la mâini sau de la picioare, n-ai ce să faci decât să suferi. Să suporți. În schimb, dacă te gândești la moarte, nu e neapărat să suferi. Nu știi cum e. Așa că depinde de tine.”

P.S.: "Să ai curaj!"

P.S.* : *cine vrea să îți fie alături, îți este pentru că asa vrea, asa simte... nu îi poți cere cuiva asta.*
"nimeni si nimic nu poate fi fortat.
nu poti. dar vrei? "
" nu, nu poți să obligi pe cineva să facă așa o promisiune! Dacă tu îl iubești, îi dai libertatea de a decide singur. Dacă îl pui să facă ceva ce nu vrea, îi tai libertatea și va ajunge într-un final să te urască... "

din drum


 * Da' mai ai? *


un selfie măcar cu biletele :)


Madrigal :)

Eu "și prietenii mei" am fost invitații Corului Național de Cameră Madrigal la Concertul închinat Maestrului Marin Constantin. Eu? Eu nu am făcut nimic. M-am bucurat că i-am revăzut, m-am bucurat de forța ta, Anna, ești un dirijor minunat! În mâna ta am simțit cum stă ritmul, în inimă, talentul și pe chip, zâmbetul. ( Ceea ce vedem noi ca fiind un cor nu este altceva decât oglinda sufletului și rezultatul jertfei dirijorului! ). M-am bucurat ca i-am îmbrățișat cu felicitări și mulțumiri, m-am bucurat ca am fost împreună acolo ca să aflam și din experiența altora cât e de greu să cânți în prezența familiei sau a oamenilor dragi...




(u)ooooof ! 


Un weekend plin de oameni, de zâmbete, de îmbrățișări și de gânduri bune, un weekend minunat!
Îți mulțumesc pentru invitație, pentru grijă și pentru tot ceea ce a rămas în suflet!


„ Să ai curaj! ”


sâmbătă, 13 februarie 2016

Înmulţeşte talanţii !



" Sîntem un produs românesc după licenţă dumnezeiască! "








* Libertatea sufletului curat *




:)

"cât de lungă îi o zi aici ... "

Vârfu' lu' Pătru

flori de gheaţă

Ioan Bocşa împreună cu părinţi ai Mănăstirii Oaşa

r
" plecaţi.. dar rămâneţi! "


de data asta mai puţine cuvinte... hai să lăsăm mai bine totul în suflet: oamenii (dragi!), sfaturile, cântecul, privelistile, cerul şi stelele, dar să descătuşăm bucuria - să ne răsară pe chipuri şi în fapte!


peseu: Mulţumesc pentru tot!


vineri, 12 decembrie 2014

far' să vreau


Conversaţie:

- no, acum să scriem despre un satelit al României, nu?
- da' am scris mai înainte despre unul...
- nu, nu cred..
(verificăm)
- vezi tu Mioara, uite, scrie satelit al Pământului, vezi?
- daa tu! da' io când zic pământ mă gândesc la România.. Scuze.

 :)

duminică, 17 august 2014

„ o parte din sufletul nostru a rămas aici! ” - Fericire-


deși niciunul dintre noi nu ar fi vrut să se despartă azi (mai ales cu gândul că până la anul numai printr-o minune ne-am mai putea întâlni, unii dintre noi) uite că din patruzeci am rămas vreo cincisprezece. 
le-am făcut azi cu mâna și, cu lacrimi în ochi ne-am dat de înțeles unii altora că mare-I Dumnezeu prin minunea ce-am trăit-o. Abia când au plecat ceva oameni (faaaaaini!!!) m-am descebăluit și eu și mi-am dat seama ce oameni buni și cu adevărat frumoși am cunoscut aceste zile. voiam să le spun mult mai multe și cred că toți am fi vrut să mai facem rost de ceva răgaz ca să povestim în tihnă experiențe și trăiri. 
în Houston nu am treabă chiar acum, deci nu voi ajunge curând, dar promit că o scrisoare tot va ajunge înaintea mea. nu de alta, dar nu poți, pur și simplu, să te mai lași de astfel de oameni. am plâns la rămas bun și acum, scriind, îmi scapă iar două lacrimi. oare nu de bucurie? ba să știi că DA! de bucurie, fără oboseală, ci doar cu multă lumină și fericire!


Sofia
„I'm the princes!”



Katze 1 și 2 împreună cu Ilonka, cea care ne-a acompaniat la pian
Mulțumim mult!



maestro fierar acordându-și instrumentul -nicovala.
și interpretând apoi, împreună cu orchestra, Feuerfest Polka 



Rodica Gonzalez, Concert Maestro la spectacolul final
interpretând Balada de C. Porumbescu



orchestra și corul festivalului



șeful -Maestro dirijor Radu Ciorei, Iulia și Carina, două fete foooarte talentate!
da hopa deleila (dacă știți ce vreau să zic)



Celine, Corina și Marthe



Rodica with her son






Sofia cu mami, Ilonka






Concertul nu s-a terminat în sală, ci acasă, tot cu voie bună!












zâmbete curate!



miiiiaaaaaaaauu



sssszzzmmmmaaaiiiilllll



Carina, o flautistă foarte talentată!
cred că am deveni Carifilă după această săptămână!



Marthe, Louis et Carina






zâmbete de despărțire care ne-au dat nădejde că ne vom revedea, tot cu bucurie!



toată lumea a plecat cu câte un suvenir. unii cu borcane cu gem, alții cu săcăteuri.

Mulțumesc, deși e prea puțin, dar MULȚUMESC!