dragă amintire

Ceea ce știu cel mai bine este că Oscar și a lui Tanti Roz mi-au înfrumusețat și mi-au curățit sufletul și mintea încă de la prima ”întâlnire”. Cu multe ocazii îmi aduc aminte ei și mă întăresc prin vorbele simple și pline de adevăr, mai ales în acele momente când mă împiedic și, ca un om mare care nu știe să cadă, mă rănesc degeaba.
De când surioara mea mai mare m-a luat de mână să mă ducă la teatru, m-am îndrăgostit și mai mult de această poveste și, ca un cadou cu *, am început să o îndrăgesc pe Oana Pellea. :)
Îmi aduc aminte de acele zile de parcă au fost ieri... Ea a primit o recomandare de a merge la această piesă, dar nu a vrut să meargă de una singură. Nu știu de ce m-a invitat tocmai pe mine... dintre toți cei dragi ai ei. Cert este că m-am dus, m-am luat și m-am dus până în „minunata Junglă” așa, pur și simplu. Nu știam câtă dragoste și bucurie voi primi... le-am simțit din belșug, mai apoi! Restul este în suflet...

Dar de ce mi-am adus aminte de Oscar tocmai azi? Pentru că primit-am un e-mail cum că se joacă din nou această piesă. Când? Poți să ghicești? Păi tocmai când mă întorc Acasă. Ce coincidență, nu?
Când am văzut data și mă gândeam că voi fi chiar în acel oraș atunci parcă o început să mă ia un tremurici (de Prichindel, cum spun unii) șiii pot spune că m-am emoționat un pic? Numai Doamne Doamne știe cum va mai fi atunci, probabil nu voi putea merge, dar pur și simplu această amintire m-a încărcat de bucurie și dor...

Cât de mult suflet și bucurie și dragoste o fi fost jertfit ca să treacă și să dăinuie peste tot acest timp? Cred că nu este vorba de cât, ci de faptul că a fost! Am fost împreună într-o lucrare a bucuriei! Atât de puțin și totuși atât de mult. Să mai tot fim împreună ca să dăinuim!

Mulțumesc, din suflet!

P.S.: pentru tine, Oscar :)

Atâtea are Dumnezeu pe cap,

Că bietul Sfânt abia se mai descurcă

Și-ar fi nedrept să-I pun și eu în cârcă

Durerile de care-aș vrea să scap!

Ar fi nedrept de-aș îndrăzni să-I cer

Să care-n sus, spre pisc, și crucea mea, 

Când El Și-o duce pe a Lui de-abia, 

Încovoiat între pământ și cer.

Ba, s-ar cădea, după porunci creștine,

Să-I dau eu Lui o mână de-ajutor;

Ar răsufla Moșneagul mai usor

Și-ar merge treaba pe pământ mai bine.

Dar prea-s neputincios și prea e greu

Acest morman de lut în care zac!

Mi-e milă, L-înțeleg, dar ce să-I fac?

Prea-n multe s-a băgat și Dumnezeu!

De s-ar fi mulțumit mai cu puține, 

N-ar mai trudi acum ca o furnică

Și lumea asta, de-o făcea mai mică,

Ar fi gospodărit-o mai cu bine.

Pe când așa, cu-atâtea griji pe cap,

Sărmanul Sfânt de-abia se mai descurcă

Și-aș fi neom să-i pun și eu în cârcă 

Durerile de care-aș vrea să scap.

Bunicu Teofil Arhimandritul

Astăzi se împlinesc 9 ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Teofil...

Îmi amintesc de Părintele încă de când eram mică. Timp de cel puțin 4 ani am participat împreună cu consăteni de-ai mei la concursul de bătut toaca din Orașul Victoria, județul Făgăraș. Părintele venea aproape în fiecare an și ne ținea un cuvânt. Pot să îl văd foarte clar, stând în fața Iconostasului și povestindu-ne despre ce semnifică bătutul tocii în Biserica Ortodoxă și multe alte cuvinte ziditoare de suflet. Îmi mai aduc aminte cum mă așezam lângă alți participanți și începeam să povestim câte altele în timp ce Părintele ne vorbea; în fiecare an făceam aproape la fel, dar la un moment dat ceva s-a întâmplat. După ultimele cuvinte pe care le-am ascultat din gura Părintelui mi-am spus cu părere de rău: „cred că Părintele ăsta îi un om mare și o să îmi pară rău că nu l-am ascultat acum...”.

Iată-mă acum, au trecut poate mai bine de 10 ani de atunci și... îmi pare rău.

Nu știu cum lucrează Părintele de Acolo de Sus, dar văd că pe fiecare dintre noi ne adună, ne unește și ne ține în jurul lui, după putiințe și neputiințe. Anul ăsta, poate pentru că sunt pic mai departe, Părintele m-a cercetat îndelung :) I-am răspuns și eu făcând pași mici mai aproape.

Restul este despre durere, dor și mulțumire...

Citatul zilei de azi:

"Iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Când iubești, trebuie să ieși din tine în sensul de a încerca să-l trăiești pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui."

~ Pr. Pantelimon Șușnea ~

Și dacă îmi dai voie să-ți dau un sfat- iată-l: iubește! Din suflet, pentru suflet...

make your life spectacular

... "I don't have very much time these days so I'll make it quick. Like my life. You know, as we come to the end of this phase of our life, we find ourselves trying to remember the good times and trying to forget the bad times, and we find ourselves thinking about the future. We start to worry , thinking, "What am I gonna do? Where am I gonna be in ten years?" But I say to you, "Hey, look at me!" Please, don't worry so much. Because in the end, none of us have very long on this Earth. Life is fleeting. And if you're ever distressed, cast your eyes to the summer sky when the stars are strung across the velvety night. And when a shooting star streaks through the blackness, turning night into day... make a wish and think of me. Make your life spectacular. I know I did. I made it, Mom. I'm a grown up."

Hai, priveşte-mă în ochi şi nu spune nimic... Trăieşti?

The Rose

...

" I say love it is a flower

and you it's only seed "

P.S.: tu, vioaro, până în suflet mi-ai ajuns, iar...  "din suflet, pentru suflet"

închide ochii...

închide ochii. apoi deschide-i iar

şi iar şi iar şi bucură-te pur şi simplu, fără de habar

închide ochii şi priveşte

îl vezi? el e copilul care-n tine creşte

...

"Zâmbeşte... hai, până la urechi, aşa... ştiu că poţi! hai, nu mă uit la tine..." 

...

" Fă-te, suflete, copil

Şi strecoară-te tiptil

Prin porumb cu moţ şi ciucuri

Ca să poţi să te mai bucuri. "

ţi-e Dor de Cer?

la Oaşa de Florii

" ... Regina! "

trupa de copii :)

l

* Libertatea sufletului curat * 

" Nebun, da, sunt nebun! "
...

de trei ani vin la Oaşa de Florii şi de fiecare dată e diferit... de data aceasta am fost mai puţini, ne-am cunoscut mai mult, am mâncat împreună şi la dus şi la întors, (am învăţat să mănânc portocalele: de la coajă până, la miez ) am povestit şi am tăcut mai mult, am ascultat, am privit, ne-am bucurat unii de alţii, am râs,am zâmbit, am cântat

eu am purtat în mine atâtea dragi sentimente... cu toată inima, cu totu' !

apoi am stat " De vorbă cu sufletul meu "... pentru că Roberta a trebuit să ne recite la întoarcere câteva poezii, poezii cu vocea aceea...

" Hai, şterge-ţi ochi-albaştrii şi povaţa

Ca pe un psalm ascultă-mi-o. M-auzi? "

Eu mă bucur că am fost împreună! Ştiu că şi tu. Mulţumesc pentru tot!

P.S.: Dor = Zbor ...

Mângâiere

de la Maternitatea Spitalului Judeţean până la Cardiologie (şi chiar mai departe) noi am împărţit rugăciunea, zâmbetele, îmbrăţişările şi ... lacrimile cu cei care aveau adevărată nevoie!

am văzut lacrimi de pocăinţă ... din suflete căzute sub cruce ("fiţi tari, fiţi puternici!") ... lacrimi pe care nu am să le uit!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!

...

Creştem ( "ne bronzăm") sub steluţe, vegheaţi de îngeraşi

La năniţă după păpiţă

" hainele bucuriei "

de la nou născuţi până la cei care îşi numără zilele pe degete

P.S.: ooo, era să uit : era plin de Tanti Roz pe acolo, hihi :D

P.S.*: acum două duminici am aflat că "Paraclis" înseamnă Mângâiere ... atunci am zâmbit ... acum am simţit!

Vii până în Junglă? Viu!

Oscar și Tanti Roz*

... Va rămâne în mine tot ceea ce am simțit acolo! Cred că acești oameni care au fost mai mult decât actori m-au ajutat să văd, să simt și să rămân în suflet cu cele mai importante sfaturi de viață.
Am trecut printr-o droaie de stări: am plâns la fiecare moment emoționant, mi-a reacționat sistemul nervos simpatic la nivel palmar, am râs, m-am prăpădit de râs, m-am făcut verde din cauza culorii care imita sângele, mi-a fost frică, mi-i s-a făcut dor, am oftat, m-am simțit împlinită până în adâncul inimii, m-am umplut de gânduri, însă mai presus de toate am fost foarte fericită!

Sfaturi:

"Să nu iți fie frică!"

"Să ai răbdare!"

"Să fii tare!"

"Să crezi!"

"- Dar de ce zici că ar trebui să-i scriu lui Dumnezeu?
– Ca să te simţi mai puţin singur.
– Păi cum să mă simt mai puţin singur cu cineva care nici măcar nu există?
– Fă-l tu să existe.
– De fiecare dată când ai să crezi în El, o să existe un pic mai mult. Şi dacă te ţii tare, află de la mine, o să existe chiar de-adevăratelea. Şi asta o să-ţi facă bine.
– Şi despre ce-ai vrea să-i scriu?
– Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare, Oscar, băiatule."

,, -(…) există suferințe și suferinţe. Uită-te mai bine la fața lui. Uită-te atent. Ți se pare că suferă?
- Nu. E ciudat. Nu pare să-i fie rău.
-Păi vezi? Trebuie să faci diferența dintre cele două tipuri de suferinte, Oscar, suferința fizică și cea morală. Suferinţa fizică trebuie să o suporți. Suferința morală o alegi.
-Nu înţeleg.
-Dacă îţi bate cineva cuie în încheieturile de la mâini sau de la picioare, n-ai ce să faci decât să suferi. Să suporți. În schimb, dacă te gândești la moarte, nu e neapărat să suferi. Nu știi cum e. Așa că depinde de tine.”

P.S.: "Să ai curaj!"

P.S.* : *cine vrea să îți fie alături, îți este pentru că asa vrea, asa simte... nu îi poți cere cuiva asta.*

"nimeni si nimic nu poate fi fortat.
nu poti. dar vrei? "

" nu, nu poți să obligi pe cineva să facă așa o promisiune! Dacă tu îl iubești, îi dai libertatea de a decide singur. Dacă îl pui să facă ceva ce nu vrea, îi tai libertatea și va ajunge într-un final să te urască... "

din drum

 * Da' mai ai? *

un selfie măcar cu biletele :)

Madrigal :)

Eu "și prietenii mei" am fost invitații Corului Național de Cameră Madrigal la Concertul închinat Maestrului Marin Constantin. Eu? Eu nu am făcut nimic. M-am bucurat că i-am revăzut, m-am bucurat de forța ta, Anna, ești un dirijor minunat! În mâna ta am simțit cum stă ritmul, în inimă, talentul și pe chip, zâmbetul. ( Ceea ce vedem noi ca fiind un cor nu este altceva decât oglinda sufletului și rezultatul jertfei dirijorului! ). M-am bucurat ca i-am îmbrățișat cu felicitări și mulțumiri, m-am bucurat ca am fost împreună acolo ca să aflam și din experiența altora cât e de greu să cânți în prezența familiei sau a oamenilor dragi...

(u)ooooof ! 

Un weekend plin de oameni, de zâmbete, de îmbrățișări și de gânduri bune, un weekend minunat!

Îți mulțumesc pentru invitație, pentru grijă și pentru tot ceea ce a rămas în suflet!

„ Să ai curaj! ”

românism

" Renunţarea la românism este refugiu în moarte. " (Mircea Eliade)

" Şi românisnul şi românitatea se câştigă. Păi, de ce se câştigă dacă eu o am? Păi o am, dar o am ca structură şi o am ca potenţă. Eu trăbuie să o descopăr şi să o activez. Vedeţi, e vorba despre aceşti talanţi care trebuie înmulţiţi. Adică eu trebuie să îmi înmulţesc darul fiinţial pe care îl am! Dumnezeu nu m-o făcut desăvârşit, desăvârşirea o realizez prin lucrare, prin muncă. "

" Doar în relaţie cu neamu', doar în relaţia cu identitatea naţională, îmi descopăr identitate mea personală. Eu nu pot să cresc în talanţii pe care îi am fără strămoşii mei şi fără neamu' meu

Astfel, creşterea noastră în Dumnezeu trebuie să fie dublată şi de creşterea noastră în spaţiul nostru natural! "

(Părintele Iustin Miron)

Identitatea se câştigă, identitatea se afirmă, iar dacă nu se întâmplă acestea, identitatea se pierde! (Ioan Bocşa) 

" Toată umanitatea îi turnată în matrici naţionale. Şi atunci : a fi naţional însemnă a fi natural. Când mă întorc spre identitatea mea naţională, mă întorc spre identitatea mea personală. Privind la identiatatea mea naţionala, îmi descopăr identitatea mea personală. Aşa cum şi eu ca şi chip al lui Dumnezeu nu pot creşte decât în relaţie cu Dumnezeu. Nu pot să devin ca Dumnezeu, fără Dumnezeu. Nu pot să să ajung la identitatea mea şi să mi-o descopăr făcând abstracţie de identitate mea naţională pentru că sînt făcut după ea, îi chipul ei imprimat în mine, sînt format din ea! "

(Părintele Iustin Miron) 

Înmulţeşte talanţii !

" Sîntem un produs românesc după licenţă dumnezeiască! "

* Libertatea sufletului curat *

:)

"cât de lungă îi o zi aici ... "

Vârfu' lu' Pătru

flori de gheaţă

Ioan Bocşa împreună cu părinţi ai Mănăstirii Oaşa

r

" plecaţi.. dar rămâneţi! "

de data asta mai puţine cuvinte... hai să lăsăm mai bine totul în suflet: oamenii (dragi!), sfaturile, cântecul, privelistile, cerul şi stelele, dar să descătuşăm bucuria - să ne răsară pe chipuri şi în fapte!

peseu: Mulţumesc pentru tot!

Peu à peu, miette à miette

Goutte à goutte et cœur à cœur ...

... cu tremurici de prichindel!

din cinci în cinci

de fundal: Hine Ma Tov Umanaim

ştii că nu am plecat astazi la Sibiu pentru a merge la cursurile de matematică. îmi era tare dor să ne vedem şi să primesc avânt din sufletul, zâmbetul şi îmbrăţişările tale. Doamne Doamne, însă a gândit ceva mai mult şi ne-a întâlnit pe toate acolo. ştii că nu pot exprima în cuvinte Bucuria, dar sufletul a răsuflat şi a crescut atunci când copilul-cu-inimă-de-flori-de-câmp ne-a îmbrăţişat de la spate.

eu stiu sigur că dacă nu ar fi fost Cineva şi ea, acum eram mai putin bogată.

am purtat o carte de poezi cu mine pentru a-i găsi un primitor bucuros. şi, ce să vezi? Poezitoarea nu a întârziat să apară şi atât m-am bucurat! am început să-i recit câteva versuri din Sonet VII, versuri ce mi-au rămas întipărite bine pe retina inimii, mai ales acum, pentru că se potrivesc atât de bine. citeşte doar: 

M-aş pune curmeziş tristeţii tale

de n-aş fi eu cu mii de ani mai trist

să mor mereu şi totuşi să exist,

cu raiul în priviri şi iadu-n poale. 

(răzvan codrescu)

ştiu că nu meritam nimic din ceea ce am primit. am fost mereu o nerăbdătoare. de aceea vă multumesc vouă numai oţâră, iar lui Doamne Doamne cel mai mult! 

foto: Poezitoarea dragă

P.S.: dac-ai ştii ce frumos se vedeau Făgăraşii de pe drumul care duce acasă. râdea sufletul în mine!

cu toate aceste bucurii, astăzi am simţit mai mult ca niciodată cum doare dorul... 

şi aş fi vrut doar un umăr -numai unul, nu două, nu trei, pe care să plâng. m-am aşezat atunci pe leagăn pentru că doar el m-a mai suportat, el are experientă, el mă cunoaşte.

vârsta e doar un număr

"Mari sau mici, cei mândri sunt întotdeauna proști."

"Un prieten nu se poate face cu o simplă mișcare de baghetă fermecată. Un prieten trebuie meritat și câștigat. Și puțin contează dacă e mare sau mic!"

("Noi avem aripi" - Bruno Ferero)

[23-29-18]

"Oare ştii că nu mă aşteptam? Abia după mi-am adus aminte că voi obişnuiţi să faceţi de-astea de zilele voastre, dar eu chiar nu mă aşteptam no"

no, te aşteptai sau nu, noi tot am venit cu ăl mai mare drag şi stii de ce?  pentru că " îi un om tare fain tu Meri şi sensibil. nici nu mă gândesc să nu vin măcar să o îmbrăţişez de ziua ei! ", pentru că te trage inima, pentru că ţi-i drag (şi uneori dor) de "oameni diamantini"!

faptul că după ce am ajuns noi, casa a început să se umple de oameni mi-i s-a părut foarte frumos! dar ştii ce m-a impresionat cel mai mult? faptul că printre noi se aflau colegi de-ai ei din liceu. prietenii de o grămadă de ani.. am stat atunci si m-am gândit că în primul si-n primul rând cauza nu îi alta decât sufletul omului, după principiul cum îţi aşterni, aşa dormi. am povestit, am urat la cât mai mulţi ani!, am zâmbit şi am primit zâmbete curate, am mâncat işlere (hopa), am cunoscut oameni noi cu preocupări diverse, am râs, apoi ne-am îmbrăţişat de rămas bun şi să fii cuminte şi toate acestea m-au umplut de bucurie şi avânt :)

Mulţumesc pentru tot, mulţumesc pentru prietenie!

"noi avem catacombe"

cumva cumva trecuse de ora la care trebuia să plec, dar ea s-a oferit să mă ducă acasă cu maşina. 

era trecut oţâră de ora 5 şi povesteam în bucătărie.. nu am gândit nicio secundă că mă voi bucura atât de mult de ultimul sfert de oră petrecut în minunata lor casă. demult nu am mai descusut atâtea din suflet. bucuria de astăzi a fost un mare dar de la Doamne Doamne!

( dacă nu ţi-am povestit cum plâng eu în ultima vreme, te poftesc să citeşti. pentru că am o inimă fără de recunoştinţă şi mulţumire pentru binecuvântările primite de Sus, Doamne m-a ajutat să plâng altfel: sufletul mi se strânge, aşa, precum un bulgăraş în stomac, atunci oftez scurt şi îmi aplec umerii şi capul spre pământ...şi plâng... )

am ajuns la Catedrală tomna când ieşeau preoţii cu Darurile. nu mi-am făcut curaj să urc singură în cor, aşa că după ce am pus un pomelnic am luat drept ghid un om cunoscut din şcoală. după ce am ascultat corul puţin, am plâns cum trăbe pentru frumuseţea propovăduirii Naşterii Domnului prin cântec, pentru că mi-o fost mai drag de ea atunci, pentru că "bucuria omului e omul!" - E. Bernea. cu lacrimi în ochi am plecat apoi şi m-am aşezat fix în dreapta ei, no. şi am luat-o în braţe aşa tremurată şi plângăcioasă cum eram. 

ce o mai urmat îi în suflet...eu doar îţi mulţumesc într-un mare şi drag fel!

:)

P.S.: mai ştii?

"Toată suflarea ... "

 

la săniuş

cărarea de brazi care ne duce mereu acasă

" - Mădă, râpele! "

fiecare drum acasă e diferit. de fiecare dată mă întorc cu poftă de viaţă şi multă râvnă spre a face "treabă bună" cum ne îndeamnă mereu "lupii tineri" la binecuvântarea de plecare. de data asta cel mai tânăr dintre ei ne-a şoptit aşa: "Plecaţi... , dar RĂMÂNEŢI!" şi în cuvintele sale am simţit că pe veci toţi vom rămâne fii ai lor pentru că ei ne-au făcut mai oameni, mai buni, mai tot şi toate şi ne-au dat drept pază rugăciunea lor înveşnicită.

ce nu se schimbă niciodată e lumea în care te duce la întoarcere cărarea de brazi. e... nu ştiu ce, dar mereu simt că vreau să mă întorc înapoi.