osândă

Întinde-mi te rog mâinile și ajută-mă... să mă ridic!

Bunicile

" Nu dispera când greul  te apasă

Nici când viaţa ta e numai chin

După dureri viata-i mai frumoasă

Cum după ploaie ceru-i mai senin. "

Tu mă cunoşti şi nu ţi-a fost niciodată greu să ştii când sunt bine şi când nu. Mi-ai repatat aceste versuri mereu când mă vedeai întristată. Urcai cu greu scările până în camera mea ca să mă îmbuni, ca să vezi cum mai sunt prin suflet. Din una în alta aduceam aminte şi de Bogdan, "drăguţu"! Atunci îţi curgeau şi lacrimile pe obrji, iar eu plângem în rând cu tine pentru că vedeam cât ţi la noi, nepoţii tăi.

Acum am învăţat şi eu cuvintele acestea şi îmi aduc aminte cu ele de vocea tuşicii (a.p. M. Triştiu) când ne mai prindea şi ne povestea mereu încercările din viaţa ei. Ne recita câteva poezii şi îi porneau apoi lacrimile... Mie îmi repeta, în special, un lucru: pentru că am iubit-o atât de mult pe Buna Mică şi crescând am început să semăn cu ea, tuşica îmi spunea de prietenia lor că era una mai presus de alte lagături, că se ajutau şi se iubeau. "Când râdeam, râdeam amândouă şi când plângeam, plângeam tot amândouă; plângeam de ni se întâlneau lacrimile în bărbie şi rădeam şi ne bucuram una de alta până când ea s-o dus ... ".

p.s.: cum tremură bunele? 

din cinci în cinci

de fundal: Hine Ma Tov Umanaim

ştii că nu am plecat astazi la Sibiu pentru a merge la cursurile de matematică. îmi era tare dor să ne vedem şi să primesc avânt din sufletul, zâmbetul şi îmbrăţişările tale. Doamne Doamne, însă a gândit ceva mai mult şi ne-a întâlnit pe toate acolo. ştii că nu pot exprima în cuvinte Bucuria, dar sufletul a răsuflat şi a crescut atunci când copilul-cu-inimă-de-flori-de-câmp ne-a îmbrăţişat de la spate.

eu stiu sigur că dacă nu ar fi fost Cineva şi ea, acum eram mai putin bogată.

am purtat o carte de poezi cu mine pentru a-i găsi un primitor bucuros. şi, ce să vezi? Poezitoarea nu a întârziat să apară şi atât m-am bucurat! am început să-i recit câteva versuri din Sonet VII, versuri ce mi-au rămas întipărite bine pe retina inimii, mai ales acum, pentru că se potrivesc atât de bine. citeşte doar: 

M-aş pune curmeziş tristeţii tale

de n-aş fi eu cu mii de ani mai trist

să mor mereu şi totuşi să exist,

cu raiul în priviri şi iadu-n poale. 

(răzvan codrescu)

ştiu că nu meritam nimic din ceea ce am primit. am fost mereu o nerăbdătoare. de aceea vă multumesc vouă numai oţâră, iar lui Doamne Doamne cel mai mult! 

foto: Poezitoarea dragă

P.S.: dac-ai ştii ce frumos se vedeau Făgăraşii de pe drumul care duce acasă. râdea sufletul în mine!

cu toate aceste bucurii, astăzi am simţit mai mult ca niciodată cum doare dorul... 

şi aş fi vrut doar un umăr -numai unul, nu două, nu trei, pe care să plâng. m-am aşezat atunci pe leagăn pentru că doar el m-a mai suportat, el are experientă, el mă cunoaşte.

ReVenire

M-am trezit azi-dimineață cu gândul că vom merge la Biserica Sfântul Elefterie, la care mergem de obicei, dar tata s-a decis să ne facă o mare surpriză... Ne-a dus la Sfântul Părinte Nectarie, la mănăstirea Radu Vodă, fiindcă mâine îl sărbătorim și ca să ne ajute Sfântul și să aibă grijă de noi. Încântată că mergem la Sfintele Moaște fiindcă nu am mai fost demult, așteptam cu nerăbdare ca tata să găsească un loc de parcare și să ne îndreptăm spre Biserică. Deodată văd un loc plin de candele și un număr relativ mare de oameni stând în jurul lor, când tata mă lamurește spunând: „Aici a fost clubul...?”. La auzul acestor vorbe am simțit parcă o străpungere, un fior ce mi-a brăzdat inima și mi-am spus: „Da... Aici e...”. Gândul mi-a fost să cumpăram o candelă de la Mănăstire și să o aprindem pentru toți oamenii care au pierit acolo. Am găsit apoi loc de parcare și ne-am dus încet-încet spre Sfântul, care ne aștepta. Erau multe persoane la coadă în fața noastră, dar parcă nici nu am simțit cum a trecut timpul și m-am trezit în fața Sfintelor Moaște, plină de Bucurie și cu ochii umezi. Am sărutat cu toții, apoi ne-am îndreptat spre mașină, dar nu înainte de a-mi îndeplini dorința de a aprinde o lumânare.
A fost o zi binecuvântată și frumoasă!

"În mine ieri a fost aşa furtună..."

asta e din vacanţă

am tăiat preţul pentru că nu încăpea în fotografie

iar asta e de ieri pentru că am fost la concertul de anul nou, nu de la Viena, ci de la Sibiu

de obicei când ascult muzică clasică mă linistesc foarte mult, de fapt asta se petrece tot timpul.

nu mă gandesc aproape la nimic. de putine ori e un remediu de uitare a uitarilor si a prostiilor pe care le fac. acum aşa a fost. nu-ti fă aluzi, nu tine prea mult! 

p.s.: trebuie să vorbesc cu un copil. şi trebuie să fiu cât de sinceră pot. mi-e dor să vorbesc cu ea. şi trebe să-i spun că nu mi-e deloc dor de ea! 

de fapt, mi-e atât de dor!

aş vrea să fiu...

aş vrea să fiu 

tot ce n-am fost

cât nu e prea târziu 

şi are rost.

aş vrea să fiu o maşină de înghiţit cuvinte

înainte de a ţi le pune ţie înainte.

aş vrea să fiu uşa către camera obscură

unde developezi cuvintele pe care nu le scoţi pe gură.

aş vrea să fiu 

tot ce n-am fost

cât nu e prea târziu 

şi are rost

aş vrea să fiu când gunoi şi când tărână
că să poţi vedea ţi tu neputinţa din mine.
aş vrea să fiu exemplul florilor de măr

care doar înfloresc, fară gândul precis
că vor forma-mpreună un tablou de vis.

iar dacă nu 

aş vrea să fiu ultima ta dorinţă

când zăcea-vei pe un pat de neputinţă.


* furată de la Ivcelnaiv apoi combinată şi modificată cu timpu' 

fericirea e în noi

cât de minunat lucrează Doamne Doamne cu oamenii. e genial! 

azi nu am rezolvat nimic pentru scoală, dar "am rezolvat" un lucru muuult mai important! 

ca să vezi ce important e să ai nădejde, să nu cârteşti nici măcar o clipă, ci să te rogi cum poţi tu, pentru cine crezi tu şi să nu ceri mai mult decât poţi duce tu.

...

la amiază ascultam o melodie care spunea că totul pare-aşa pustiu.. dar nimic nu pare pustiu, totul e plin de viaţă! dacă ştii cum să priveşti (eu uneori nu prea ştiu!), dacă ai un cuget limpede tot ceea ce va trece prin sita gândului tău bun va avea altă culoare, alt sens şi poate aşa te vei bucura un pic mai mult de viaţă! am avut o stare nu foarte bună, de fapt deloc bună, dar acum sunt chiar foarte fericită! 

P.S.: aş vrea un sâmbure din miezul lui august...

pentru ochi închişi în inimi curate

e absolut minunat cât de mult te poate bucura un om (fie el şi necunoscut). chiar mă gândeam în drum dacă voi fost meritândă de un răspuns la scrisoarea cu prietenii imaginari care de fapt era despre cum nu o cunosc (dar mă face să zâmbesc de multe ori) şi totuşi o ştiu. când am ajuns am ezitat să o întreb pe buna dacă a ajuns vreun plic. m-ar fi întrebat probabil cu ce drăguţ conversez prin scrisori, cum mă întreabă mereu. deşi ar fi frumos să fie unul , ce zici?

dar hai mai bine să îţi spun o realitate, omule drag cu ochi vechi. de fapt nu ţi-o spun că nu pot, dar uite, caut-o tu. mai pune si tu mâna pe o "Familie Ortodoxă" şi caută să vezi că viaţa nu-i aşa de limpede si colorată precum tu o simţi. eu îţi spun că o să te doară dacă vei descoperii esenţa şi te îndemn , nu la durere, ci la o "rugăciune către tineri"...

în ultima vreme au venit o droaie de informaţii despre cealaltă parte mai puţin colorată a lumii si chiar mă întrebam de ce m-i se descoperă tot mie (copilului aiurit de-a binelea care nici nu ştie cum s-o mai apuce pe poteci) . dar am început să înţeleg rostul şi tac în micimea mea.



p.s.: m-i oţâră dor de "un bun tovarăş de drum" .

luminează-te şi vei fi

dacă n-aş fi citit aş fi scris la fel doar cu mult mai multe cuvinte.

"sunt om.
și-atunci când mă lovești mă doare." 

 acum mă doare. m-a durut toată ziua şi nu numai azi, dar am suportat. nu mă las chiar aşa. nu merită să mă las doar aşa şi te rog numa-atăt omule bun, uneori şi fericirea ta doare, ai milă...

m-am găndit mult la tine azi (nu la tine, nici la tine). poate mai mult cu mult decât meritai. am stat şi m-am gândit unde oare te-am lăsat. nu ştiu deloc. m-am grăbit apoi să rup frânturi de cer pentru tine ca să vii şi tot n-ai venit.. bag sama că te-am supărat tare. îmi pare foarte rău, să ştii, pentru tot.

îmi pare rău tare şi te rog să mă ierţi! din tot sufletul meu te rog!

lasă-mi un dărab de timp să-mi repar obloanele, bine?
mulţam!

p.s.: azi mi-a fost dor de oameni dragi. de violonişti, de copilul în rime (care-i tare nebun!), de cel flămând-după-scrisori. m-am hrănit cu dor şi m-a înviorat.

important e că avem nădejde!

Doamne ajuta!

o, om!

Doamne Doamne ?

mulţumesc!

cu adevărat doar suferinţa te-nalţă! dacă în buzunarele de păstrare mai ai şi ceva urme de milă (adunată bineînţeles cu muncă după cât poate suletul să ducă) atunci ţi-e de ajuns să asculţi suferinţa altora şi să zici " Mulţumesc Doamne!" . sunt realităţi . nici povesti vânătoreşti, nici filme româneşti! sunt doar oameni care nu au mai cunoscut demult un zâmbet curat, un " să fii cuminte! " sau  " să ai grijă de tine!" , dar de când le-au uitata pe acestea au întâlnit iubirea Lui Dumnezeu, mângâierea Lui şi cu ea o altfel de bucurie, una neînţeleasă pentru noi, copiii ...

copilule bun? deschide-ţi sufletul şi ochii! e în puterea ta de a împodobi suflete, numa' Voinţă să ai ... 

să ai, da?