...

Vino, bade, să te întâlnesc

Vino, vino, n-aștepta să te doresc

Io mi-s fată tinărea,

Dorul tău nu-l pot purta.

Citatul zilei de azi:

"Iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Când iubești, trebuie să ieși din tine în sensul de a încerca să-l trăiești pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui."

~ Pr. Pantelimon Șușnea ~

Și dacă îmi dai voie să-ți dau un sfat- iată-l: iubește! Din suflet, pentru suflet...

make your life spectacular

... "I don't have very much time these days so I'll make it quick. Like my life. You know, as we come to the end of this phase of our life, we find ourselves trying to remember the good times and trying to forget the bad times, and we find ourselves thinking about the future. We start to worry , thinking, "What am I gonna do? Where am I gonna be in ten years?" But I say to you, "Hey, look at me!" Please, don't worry so much. Because in the end, none of us have very long on this Earth. Life is fleeting. And if you're ever distressed, cast your eyes to the summer sky when the stars are strung across the velvety night. And when a shooting star streaks through the blackness, turning night into day... make a wish and think of me. Make your life spectacular. I know I did. I made it, Mom. I'm a grown up."

Hai, priveşte-mă în ochi şi nu spune nimic... Trăieşti?

The Rose

...

" I say love it is a flower

and you it's only seed "

P.S.: tu, vioaro, până în suflet mi-ai ajuns, iar...  "din suflet, pentru suflet"

închide ochii...

închide ochii. apoi deschide-i iar

şi iar şi iar şi bucură-te pur şi simplu, fără de habar

închide ochii şi priveşte

îl vezi? el e copilul care-n tine creşte

...

"Zâmbeşte... hai, până la urechi, aşa... ştiu că poţi! hai, nu mă uit la tine..." 

...

" Fă-te, suflete, copil

Şi strecoară-te tiptil

Prin porumb cu moţ şi ciucuri

Ca să poţi să te mai bucuri. "

scriSoare

" În ciuda vremii urăte am avut o ziulică bucuroasă azi. Mă laşi să-ţi spun de ce? Din lucruri simple, normal, simple şi aproape banale (ca mine). Atunci când mă gândesc la ele mi-e şi teamă să nu te plictisească. Oamenii m-au bucurat, prietenii, sufletele acelea blajine, ori uneori curioase care nu vor să ne uite, să ne lase << tâmpiţi în mijlocul drumului >> (cum zicea Cuza), ci ne caută, ne trimit mesaje, ne răspund la apeluri, ne poartă neîncetat în gând, se roagă pentru noi - ne iubesc. 

M-am bucurat enorm să aud un glăscior pe care nu l-am mai auzit de câteva luni. Eu m-am bucurat azi... tu, ce ai făcut? "

plicurile vesele din Neamţ am început să le primesc de câteva luni, dar sunt cele mai înflorate, colorate, zâmbăreţe, cele mai vii plicuri pe care le-am putut primi vreodată... 

mă topesc după felul ăsta al ei de a povesti. iar acum, aceste cuvinte nu am rezistat să le mai ţin doar pentru mine. bucură-te!

am să îţi spun mai multe despre ea, când voi mai simţi ...

P.S.; Suflete blajine, vă mulţumesc, de chiar-chiar!

ţi-e Dor de Cer?

la Oaşa de Florii

" ... Regina! "

trupa de copii :)

l

* Libertatea sufletului curat * 

" Nebun, da, sunt nebun! "
...

de trei ani vin la Oaşa de Florii şi de fiecare dată e diferit... de data aceasta am fost mai puţini, ne-am cunoscut mai mult, am mâncat împreună şi la dus şi la întors, (am învăţat să mănânc portocalele: de la coajă până, la miez ) am povestit şi am tăcut mai mult, am ascultat, am privit, ne-am bucurat unii de alţii, am râs,am zâmbit, am cântat

eu am purtat în mine atâtea dragi sentimente... cu toată inima, cu totu' !

apoi am stat " De vorbă cu sufletul meu "... pentru că Roberta a trebuit să ne recite la întoarcere câteva poezii, poezii cu vocea aceea...

" Hai, şterge-ţi ochi-albaştrii şi povaţa

Ca pe un psalm ascultă-mi-o. M-auzi? "

Eu mă bucur că am fost împreună! Ştiu că şi tu. Mulţumesc pentru tot!

P.S.: Dor = Zbor ...

Mângâiere

de la Maternitatea Spitalului Judeţean până la Cardiologie (şi chiar mai departe) noi am împărţit rugăciunea, zâmbetele, îmbrăţişările şi ... lacrimile cu cei care aveau adevărată nevoie!

am văzut lacrimi de pocăinţă ... din suflete căzute sub cruce ("fiţi tari, fiţi puternici!") ... lacrimi pe care nu am să le uit!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!

...

Creştem ( "ne bronzăm") sub steluţe, vegheaţi de îngeraşi

La năniţă după păpiţă

" hainele bucuriei "

de la nou născuţi până la cei care îşi numără zilele pe degete

P.S.: ooo, era să uit : era plin de Tanti Roz pe acolo, hihi :D

P.S.*: acum două duminici am aflat că "Paraclis" înseamnă Mângâiere ... atunci am zâmbit ... acum am simţit!

din cinci în cinci

de fundal: Hine Ma Tov Umanaim

ştii că nu am plecat astazi la Sibiu pentru a merge la cursurile de matematică. îmi era tare dor să ne vedem şi să primesc avânt din sufletul, zâmbetul şi îmbrăţişările tale. Doamne Doamne, însă a gândit ceva mai mult şi ne-a întâlnit pe toate acolo. ştii că nu pot exprima în cuvinte Bucuria, dar sufletul a răsuflat şi a crescut atunci când copilul-cu-inimă-de-flori-de-câmp ne-a îmbrăţişat de la spate.

eu stiu sigur că dacă nu ar fi fost Cineva şi ea, acum eram mai putin bogată.

am purtat o carte de poezi cu mine pentru a-i găsi un primitor bucuros. şi, ce să vezi? Poezitoarea nu a întârziat să apară şi atât m-am bucurat! am început să-i recit câteva versuri din Sonet VII, versuri ce mi-au rămas întipărite bine pe retina inimii, mai ales acum, pentru că se potrivesc atât de bine. citeşte doar: 

M-aş pune curmeziş tristeţii tale

de n-aş fi eu cu mii de ani mai trist

să mor mereu şi totuşi să exist,

cu raiul în priviri şi iadu-n poale. 

(răzvan codrescu)

ştiu că nu meritam nimic din ceea ce am primit. am fost mereu o nerăbdătoare. de aceea vă multumesc vouă numai oţâră, iar lui Doamne Doamne cel mai mult! 

foto: Poezitoarea dragă

P.S.: dac-ai ştii ce frumos se vedeau Făgăraşii de pe drumul care duce acasă. râdea sufletul în mine!

cu toate aceste bucurii, astăzi am simţit mai mult ca niciodată cum doare dorul... 

şi aş fi vrut doar un umăr -numai unul, nu două, nu trei, pe care să plâng. m-am aşezat atunci pe leagăn pentru că doar el m-a mai suportat, el are experientă, el mă cunoaşte.

[23-29-18]

"Oare ştii că nu mă aşteptam? Abia după mi-am adus aminte că voi obişnuiţi să faceţi de-astea de zilele voastre, dar eu chiar nu mă aşteptam no"

no, te aşteptai sau nu, noi tot am venit cu ăl mai mare drag şi stii de ce?  pentru că " îi un om tare fain tu Meri şi sensibil. nici nu mă gândesc să nu vin măcar să o îmbrăţişez de ziua ei! ", pentru că te trage inima, pentru că ţi-i drag (şi uneori dor) de "oameni diamantini"!

faptul că după ce am ajuns noi, casa a început să se umple de oameni mi-i s-a părut foarte frumos! dar ştii ce m-a impresionat cel mai mult? faptul că printre noi se aflau colegi de-ai ei din liceu. prietenii de o grămadă de ani.. am stat atunci si m-am gândit că în primul si-n primul rând cauza nu îi alta decât sufletul omului, după principiul cum îţi aşterni, aşa dormi. am povestit, am urat la cât mai mulţi ani!, am zâmbit şi am primit zâmbete curate, am mâncat işlere (hopa), am cunoscut oameni noi cu preocupări diverse, am râs, apoi ne-am îmbrăţişat de rămas bun şi să fii cuminte şi toate acestea m-au umplut de bucurie şi avânt :)

Mulţumesc pentru tot, mulţumesc pentru prietenie!

"noi avem catacombe"

cumva cumva trecuse de ora la care trebuia să plec, dar ea s-a oferit să mă ducă acasă cu maşina. 

era trecut oţâră de ora 5 şi povesteam în bucătărie.. nu am gândit nicio secundă că mă voi bucura atât de mult de ultimul sfert de oră petrecut în minunata lor casă. demult nu am mai descusut atâtea din suflet. bucuria de astăzi a fost un mare dar de la Doamne Doamne!

( dacă nu ţi-am povestit cum plâng eu în ultima vreme, te poftesc să citeşti. pentru că am o inimă fără de recunoştinţă şi mulţumire pentru binecuvântările primite de Sus, Doamne m-a ajutat să plâng altfel: sufletul mi se strânge, aşa, precum un bulgăraş în stomac, atunci oftez scurt şi îmi aplec umerii şi capul spre pământ...şi plâng... )

am ajuns la Catedrală tomna când ieşeau preoţii cu Darurile. nu mi-am făcut curaj să urc singură în cor, aşa că după ce am pus un pomelnic am luat drept ghid un om cunoscut din şcoală. după ce am ascultat corul puţin, am plâns cum trăbe pentru frumuseţea propovăduirii Naşterii Domnului prin cântec, pentru că mi-o fost mai drag de ea atunci, pentru că "bucuria omului e omul!" - E. Bernea. cu lacrimi în ochi am plecat apoi şi m-am aşezat fix în dreapta ei, no. şi am luat-o în braţe aşa tremurată şi plângăcioasă cum eram. 

ce o mai urmat îi în suflet...eu doar îţi mulţumesc într-un mare şi drag fel!

:)

P.S.: mai ştii?

Radost donese! -Aduce bucurie!-

Hristos voskrese! 

Šume šumite, vetri brujite 

 Hristos a înviat!

Şoptesc pădure și suflă toate vânturile

HRISTOS A ÎNVIAT!

Mai știi că acum un an (nu calendaristic, ci bisericesc) era prima zi de Paști? Și acum e.
Atunci am început să scriu aici. Trebuia să fie (după cum a fost gândit) un loc plin cu poze și mai puține cuvinte, însă s-a transformat pas cu pas.

" Îmi amintesc de Paşti, la noi acasă:

O zi de Primăvară, luminoasă,

Cu adieri de aer parfumat, 

Cu sunete de clopote pe sat.

Îmi amintesc de-o linişte deplină,

De vişini înfloriţi într-o grădină, 

De flori de zarzări care s-au desprins

Şi au căzut, de parcă ar fi nins.

Zburau prin flori albinele uşoare

Ca nişte stropi de aur rupţi din soare,

Şi-n liniştea aceea din grădină

Era ca un concert de violină:

Parcă-mpleteau deasupra mea în zbor

Un nevăzut hamac fermecător...

Era aşa senin şi-aşa de bine !

Şi mă temeam de roiul de albine.

Îmi amintesc de oamenii din sate

Cu haine noi şi feţe luminate, 

Cum s-adunau la-ncrucişări de drum,

La sfaturi lungi.. de parcă stau şi-acum.

Şi-mi amintesc de-o droaie de copii

Cum alergau de veseli şi zglobii

Pe un tăpşan alăturea de sat,

Pe care-am fost şi eu şi m-am jucat...

Era-n cerdac la noi atîta soare,

Era-n pămînt atîta sărbătoare.

Şi tremur tot cînd îmi aduc aminte

Că port în minte-atîtea dragi morminte.

De-atunci muri şi tata, şi-am plecat

Noi toţi copiii de-acolo din sat,

Dar simt şi azi în mine, luminoasă,

O zi de Paşti, demult, la noi acasă;

De cîte ori e-April şi zi cu soare

Îmi amintesc... şi sufletul mă doare.

Era ca un concert de violină

                                                                                                                   

                                                                                                              (Demostene Botez- De Paști)

El e Ion. Ai casei îi spun Ionuț și m-am topit de la prima vedere.

sunt oameni dragi, "oamenii mei"

am stat să mă gânesc, să scriu.. să nu scriu.. şi ui că am scris

pă cum să nu scriu că verişoara mea plină de viaţă mi-o trimis înainte de 00 un mesaj prin care spunea aşa, citez: "Dimineaţă să intrii puţin pe blog, am dat cu aspiratorul şi am şters fereştile. Noapte bună!! :)".
am râs în continuu, doamne ce bine îi să mai ai şi oameni de ăştia în viaţă, care să îţi arate mereu că te iubesc, dar să nu-ţi spună niciodată.

peseu: probabil nu înţelegi, dar postarea care stă tocmai sub aceasta este scrisă nu de mine, ci de verişoara mea, de altă Mărioară; şi mai sunt aici postări destule scrise de ea... oare le recunoşti?

Veniti de luati Bucurie!

  Înca mai simt vie Bucuria primita ieri! Atat de vie ca ma "obliga" sa o scriu aici, sa o impart:

   Stiu, "nu cuvinte, nu cuvinte" -le imi vor învia amintirea Concertului Simfonic de la Sala Thalia din 12 martie , dar atat sunt de fericita...
   Poate pentru ca am prins nadejde pentru visul meu, prin tot ce a fost ea, "copilul cu ochi de pian" în seara asta!
    Am re si re si reeevăzut minutelul filmat aseara si am re si re si reeeplâns (nu cred ca exista cuvantul asta) de fericire binenteles! Cata simtire, cata dragoste si un suflet înfatisat pe fiecare clapa a sa, (de la cea alba la cea neagra) de la cea mai fina si blanda pana la cea mai grava nota.. Toate, dar absolut toate cu neconditionata daruire!

    :) acum "zâmbesc cu Z mare". Ascult concertul si recunosc unele pasaje in care parca îi vad si acum gesturile si imi aduc aminte din nou ca am plans, am plans toate.. Unde întorceai capul erau lacrimi, unele proaspăt uscate altele curgeau șiroaie pe obraji.

   O ascultam si imi era tot mai dor de ea! 12 martie.. îmi parea o vesnicie acum 7 luni cand ne-am cunoscut si ui, ui cum o trecut. Nici prin gand nu ne trece noua in ce chip minunat lucreaza Doamne Doamne. Datori suntem sa-I multumim!

Am prins atata putere si curaj si elan si atata nadejde si... numai si numai din cauza ta, minunat copil!
Multumesc e prea putin, felicitarile nu mai au loc... dar pentru tot iti multumesc si te îmbratisez!

P.S. : "nu cuvinte, nu cuvinte" , doar simtiri pe care inima le stie...

"O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile."

Uite ce priceput era domnul Moisil în ale iubirii! Parcă până şi matematica, o ştiinţă destul de complicată şi neînţeleasă de toţi prichindeii, care repetă cu multă conştiinciozitate tabla înmulţirii, se poate îmbina cu bucuria de a iubi. Iată că dânsul ne învaţă că totul se face prin muncă, desigur, aceasta fiind completată de o puternică rugăciune. 

Şi să-ţi mai spun ceva! Ce părere au copiii şi cum interpretează un inel pe deget? Mia, o fetiţă minunată şi cu un suflet iubitor, m-a văzut că purtam inel [oare ştia că-i de la G?] şi m-a intrebat foarte curioasă, dar şi sinceră: Tu te-ai căsătorit? Am liniştit-o prin răspunsul că mai am ceva timp până când o să mă căsătoresc, dar m-a amuzat foarte mult întrebarea ei şi m-a impresionat bucuria şi emoţia cu care m-a întrebat.

"Toată suflarea ... "

 

la săniuş

cărarea de brazi care ne duce mereu acasă

" - Mădă, râpele! "

fiecare drum acasă e diferit. de fiecare dată mă întorc cu poftă de viaţă şi multă râvnă spre a face "treabă bună" cum ne îndeamnă mereu "lupii tineri" la binecuvântarea de plecare. de data asta cel mai tânăr dintre ei ne-a şoptit aşa: "Plecaţi... , dar RĂMÂNEŢI!" şi în cuvintele sale am simţit că pe veci toţi vom rămâne fii ai lor pentru că ei ne-au făcut mai oameni, mai buni, mai tot şi toate şi ne-au dat drept pază rugăciunea lor înveşnicită.

ce nu se schimbă niciodată e lumea în care te duce la întoarcere cărarea de brazi. e... nu ştiu ce, dar mereu simt că vreau să mă întorc înapoi.

scrisoare (de ieri)

Dragă cor Madrigal,

   V-am cunoscut acum un an, era cam tot pe vremea asta, la Brasov. Auzisem de perfecțiunea voastră, de faima și duhul bucuriei pe care îl răspândiți mereu pe unde păşiţi. Am auzit că urma pasului vostru blând aduce bunatate, zâmbete curate şi necontenită fericire!
   De fapt, îmi aduc aminte..era iarna când mama ne punea la casetofonun CD cu colindele voastre. Pur si simplu minunat! Topăiam toţi de bucurie pentru că ne transmiteaţi acest sentiment...de linişte si simplitate prin dificultate.
   Acum sunt în drum spre casă. Vin de la minunatul concert pe care l-aţi susţinut de la Ateneul Roman (primul din seara aceasta). Mai are rost să spun ceva? Orice cuvânt se face mic şi piere pentru că îşi da seama că voi însemnaţi prea mult pentru ce vrea el să însemne. Însemnătatea cuvintelor îşi pierde din valoare pentru că voi o transformaţi în simţăminte vi. Când vă ascult îmi vine să mor pentru toata lumea (ştiu, e cam exagerat, dar aşa simt), să vă iau în braţe, să zâmbesc( asta o fac, necontenit! ), simt că iubesc..iubesc aceasta parte a sufletului omenesc ce se numeste MUZICĂ.
    Vezi tu, dragă mână de oameni frumoşi, vezi tu că Doamne Doamne când ne rânduieşte un lucru ştie el bine de ce o face. Ei bine, dupa acea întâlnire de la Braşov a urmat să ne înscriem în proiectul iniţiat de Maestrul Ion Marin, proiectul Cantus Mundi , şi de aici a urmat sa ne vedem tot mai des..si binenteles să vă cunosc tot mai bine..ultima oara, când am cântat în direct la TVR 1( pentru prima oara în viata mea, din nou o experienta minunată! ) am vorbit cu o doamnă foarte drăguţă dintre voi; mi- a povestit puţin din inima şi sufletul vostru (despre care credeam că sunt intregi, au forma şi pulsează cu viteza bucuriei pe care o transmiteţi nouă, publicului îndrăgostit) care nu sunt prea întregi, adică au mici bube.. De altfel cine nu are bube? Toţi le avem pe ale noastre, însă eu vă spun doar atât: să dea Dumnezeu să nu vă despărţiţi niciodată, să rămâneţi mereu împreună pentru că fiecare dintre voi este şi va fi o mică părticică de bucurie în arhiva vieţii celor ce vă ascultă. Pentru că "fiecare+fiecare+....+fiecare= viaţa are gust şi culoare".

Vă mulţumesc pentru că existaţi, pentru că mă bucuraţi mereu şi-mi împleţi sufletul de zâmbete cu lumină ! :)

Vă îmbrăţişez pe fiecare!

"La multi ani cu sănătate că-i mai bună decât toate!"

Doamne ajută!

Cu mult drag,

un copil

no ascultă si tu numa şi zi de nu-i mi-nu-nat ?

se spune că... (dragostea ne transformă)

există în fiecare dintre noi
un sertar închis cu cheia.
hm, chestia asta nu ne pică prea bine.
cum să nu am acces la ceva ce-i al meu, în mine?

...

apoi, uităm de el, şi, într-o bună zi, ne îndrăgostim

din nou muzică clasică la Gura Râului

„Vioara lui George Enescu pe sate”

așa se numește proiectul care este la a III- a ediție anul acesta și care și-a propus să cutreiere cea mai mare parte a satelor din țară care sunt dornice de „primit bucurie”.

      

violonistul Gabriel Croitoru

  

împreună cu pianistul Horia Mihail

Maria Marica, elevă în clasa a X la Liceul de Muzică din Cluj
nu că ar conta, dar a obţinut locul I la Olimpiada Naţională !

nu am avut nevoie decât să aud că e la liceul de muzică din Cluj şi deja s-au aprins o grămadă de beculeţe în mintea mea
am mai auzit până acum de copii -destul de tinerei- foarte talentaţi, dar azi a fost prima dată când am şi ascultat unul
un fel de balerină pe vioară
 începând de la contactul fin şi elegant al arcuşului pe coarde şi încheind cu sinceritate şi zâmbete curate

Ei bine, vioara aceasta chiar a fost a marelui violonist George Enescu. Are aproximativ 300 de ani şi e o vioară Guarnerius, cea mai valoroasă vioară a maestrului.

peseu: Mulţumim! :)

mi-au adus aminte de GRAF-Art şi mi-am dat seama cât de dor îmi e de GRAF-Artişti, de toţi absolut!

nu ştiu ce va fi, dar cred că orice drum aş alege, momentele acestea mereu îmi vor răscolii amintiri plăcute şi dragi. Iar oamenii dragi  am să-i păstrez oricum (în locul acela), fie că ei vor sau nu să mă păstreze.