din cinci în cinci

de fundal: Hine Ma Tov Umanaim

ştii că nu am plecat astazi la Sibiu pentru a merge la cursurile de matematică. îmi era tare dor să ne vedem şi să primesc avânt din sufletul, zâmbetul şi îmbrăţişările tale. Doamne Doamne, însă a gândit ceva mai mult şi ne-a întâlnit pe toate acolo. ştii că nu pot exprima în cuvinte Bucuria, dar sufletul a răsuflat şi a crescut atunci când copilul-cu-inimă-de-flori-de-câmp ne-a îmbrăţişat de la spate.

eu stiu sigur că dacă nu ar fi fost Cineva şi ea, acum eram mai putin bogată.

am purtat o carte de poezi cu mine pentru a-i găsi un primitor bucuros. şi, ce să vezi? Poezitoarea nu a întârziat să apară şi atât m-am bucurat! am început să-i recit câteva versuri din Sonet VII, versuri ce mi-au rămas întipărite bine pe retina inimii, mai ales acum, pentru că se potrivesc atât de bine. citeşte doar: 

M-aş pune curmeziş tristeţii tale

de n-aş fi eu cu mii de ani mai trist

să mor mereu şi totuşi să exist,

cu raiul în priviri şi iadu-n poale. 

(răzvan codrescu)

ştiu că nu meritam nimic din ceea ce am primit. am fost mereu o nerăbdătoare. de aceea vă multumesc vouă numai oţâră, iar lui Doamne Doamne cel mai mult! 

foto: Poezitoarea dragă

P.S.: dac-ai ştii ce frumos se vedeau Făgăraşii de pe drumul care duce acasă. râdea sufletul în mine!

cu toate aceste bucurii, astăzi am simţit mai mult ca niciodată cum doare dorul... 

şi aş fi vrut doar un umăr -numai unul, nu două, nu trei, pe care să plâng. m-am aşezat atunci pe leagăn pentru că doar el m-a mai suportat, el are experientă, el mă cunoaşte.

după faptă şi răsplată

tare m-am amuzat când am găsit acasă bileţelul ăsta! drept îi că vreo trei zile o stat lipit un astfel de bileţel doar că nu avea ameninţare şi nu i-am dat aşa mare importanţă... azi i-am luat stilou şi pic şi s-o bucurat gălusca, şi eu împreună cu ea...

P. S. :

O, om, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui, în scris sau grai

De pilda ce la alţii dai,

Căci ea, mereu, spre iad sau rai

Pe multi o să îndrume.

Ce grijă trebuie sa pui

În viata ta în toată,

Căci gândul care-l scrii sau spui

S-a dus… în veci nu-l mai aduni

Şi vei culege roada lui

Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă, vorba ta,

Mergând din gură-n gură,

Va-nveseli sau va-ntrista,

Va curăţi sau va-ntina,

Rodind sămânţa pusă-n ea

De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt… cuvântul scris

E-un leac sau o otravă,

Tu vei muri, dar tot ce-ai scris

Rămâne-n urmă drum deschis

Spre moarte sau spre paradis,

Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec, versul său

Rămâne după tine

Îndemn spre bine sau spre rău,

Spre curăţie sau desfrâu,

Lăsând în inimi rodul său

De har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta

În urma ta nu piere,

E calea bună sau e rea,

Va prăbuşi sau va-nălta,

Vor merge suflete pe ea

Spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viată… viata ta

E una, numai una,

Oricum ar fi, tu nu uita

Cum ţi-o trăieşti vei câştiga

Ori fericire pe vecie,

Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mari răspunderi ai,

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus, prin scris sau grai

Sau laşi prin pilda care-o dai

Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai

Mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!…Fii credincios

Cu grijă şi cu teamă

Să laşi în urmă luminos,

Un semn, un gând, un drum frumos,

Căci pentru toate, neîndoios,

Odată vei da seama.

(Sfântul Ioan Iacob Hozevitul- O, om!)