sunt oameni dragi, "oamenii mei"

am stat să mă gânesc, să scriu.. să nu scriu.. şi ui că am scris

pă cum să nu scriu că verişoara mea plină de viaţă mi-o trimis înainte de 00 un mesaj prin care spunea aşa, citez: "Dimineaţă să intrii puţin pe blog, am dat cu aspiratorul şi am şters fereştile. Noapte bună!! :)".
am râs în continuu, doamne ce bine îi să mai ai şi oameni de ăştia în viaţă, care să îţi arate mereu că te iubesc, dar să nu-ţi spună niciodată.

peseu: probabil nu înţelegi, dar postarea care stă tocmai sub aceasta este scrisă nu de mine, ci de verişoara mea, de altă Mărioară; şi mai sunt aici postări destule scrise de ea... oare le recunoşti?

far' să vreau

Conversaţie:

- no, acum să scriem despre un satelit al României, nu?
- da' am scris mai înainte despre unul...
- nu, nu cred..
(verificăm)
- vezi tu Mioara, uite, scrie satelit al Pământului, vezi?
- daa tu! da' io când zic pământ mă gândesc la România.. Scuze.

 :)

„Trăiește-ți unicitatea!” (Pr. Constantin Galeriu)

...

"trăiește gândind frumos, oriunde te-ai afla. trăiește bucurându-te de fiecare lucrușor mic care dă vieții tale sensuri verticale. trăiește-ți unicitatea, trăiește-ți simplitatea, trăiește-ți taina, trăiește-ți iubirea. doar astfel vei simți că ești cu adevărat viu.."

nu am să-ţi scriu deocamdată din ce suflet culeg aceste roade minunate. acum doar le fur şi le împart cu tine. nu pentru că nu merită, nici de cum. dar nu am destule roade şi o dispoziţie foarte bună acum, aceste zile. (ştiu să mă îndreptaţesc mai mult decât să lupt) după ce mă voi întoarce cu sacul şi buzunarele pline de simpltate şi cu sufletul otâră mai neşifonat, atunci, vorbim mai multe.

până atunci (şi nu numai!) să citeşti acest suflet de ochiul-boului. siguuur vei zâmbi! 

mulţumesc pentru că eşti pur şi simplu copil şi reciproca (copil simplu şi pur) !

pansaminte

cu capu-n blid

Maria- Maria

Biserica de la Drăgănescu pictată de Părintele Arsenie Boca 

la muzeu

librăria Cărturești- atâtea cotoare

Palatul Parlamentului- București

Oare chiar așa e ?

Mănăstirea Stavropoleos

Micul muzeu al mănăstirii format din bucăți de frescă, icoane și tot ceea ce s-a păstrat de la bisericile care au fost dărâmate în perioada comunistă în București.

cam așa arată strada Lipscani pe sus

oare știi la cine m-am gândit când am văzut asta? 

colțișorul gurănesc din sala Brâncovenească

Corul Madrigal la repetiții

10, 9, 8, 7, ...., 3, 2, 1 și Cantus Mundi în direct

eu nu știu ce simți tu când auzi o voce (sau chiar mai multe care se unesc într-una singură) sau un instrument.. nu știu, dar eu când aud un cor, o voce, o coardă, nu știu nici eu cum să mă controlez mai mult, dar îmi vine să zâmbesc în continuu. trebuie să mă controlez de cele mai multe ori pentru că unii te văd și apoi zic că nu ai toate țiglele pe casă și naa, dar nu prea reușesc eu să mă opresc, pentru că nu poți. E pur și simplu minunat darul acesta cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe om!
mă întâlnesc uneori cu câte un instrumentist -cu instrumentu-i veșnic la purtător și... și zâmbesc! mă copleșește din nou acel respect pe care o să-l am veșnic pentru cei care urmează acest drum.
am fost luni la un concert al Corului Cantus Mundi la București.
am stat umăr în umăr cu altistele madrigalului, i-am ascultat pe viu și a fost minunat!
și știi de ce?
pentru că odată ce încep toți să cânte, fără voia lor, praful și toate rănile sufletului acestui minunat cor (care are peste 50 de ani) sunt luminate și șterse, date uitării pentru o vreme!
chiar dacă Madrigalul are o inimă tăiată în cămăruțe, când ei își unesc vocile, inima prinde instantaneu formă și pulsează, bate, îi trădează ușor și pe ei din cauza puterii și atunci plâng...

 ia bate și tu la ușa lor ( http://madrigal.ro/ )  poate te îndrăgostești și tu!
eu m-am îndrăgostit!

MADRIGAL - Suita din tara Oasului

„ o parte din sufletul nostru a rămas aici! ” - Fericire-

deși niciunul dintre noi nu ar fi vrut să se despartă azi (mai ales cu gândul că până la anul numai printr-o minune ne-am mai putea întâlni, unii dintre noi) uite că din patruzeci am rămas vreo cincisprezece. 

le-am făcut azi cu mâna și, cu lacrimi în ochi ne-am dat de înțeles unii altora că mare-I Dumnezeu prin minunea ce-am trăit-o. Abia când au plecat ceva oameni (faaaaaini!!!) m-am descebăluit și eu și mi-am dat seama ce oameni buni și cu adevărat frumoși am cunoscut aceste zile. voiam să le spun mult mai multe și cred că toți am fi vrut să mai facem rost de ceva răgaz ca să povestim în tihnă experiențe și trăiri. 

în Houston nu am treabă chiar acum, deci nu voi ajunge curând, dar promit că o scrisoare tot va ajunge înaintea mea. nu de alta, dar nu poți, pur și simplu, să te mai lași de astfel de oameni. am plâns la rămas bun și acum, scriind, îmi scapă iar două lacrimi. oare nu de bucurie? ba să știi că DA! de bucurie, fără oboseală, ci doar cu multă lumină și fericire!

Sofia
„I'm the princes!”

Katze 1 și 2 împreună cu Ilonka, cea care ne-a acompaniat la pian
Mulțumim mult!

maestro fierar acordându-și instrumentul -nicovala.
și interpretând apoi, împreună cu orchestra, Feuerfest Polka 

Rodica Gonzalez, Concert Maestro la spectacolul final
interpretând Balada de C. Porumbescu

orchestra și corul festivalului

șeful -Maestro dirijor Radu Ciorei, Iulia și Carina, două fete foooarte talentate!
da hopa deleila (dacă știți ce vreau să zic)

Celine, Corina și Marthe

Rodica with her son

Sofia cu mami, Ilonka

Concertul nu s-a terminat în sală, ci acasă, tot cu voie bună!

zâmbete curate!

miiiiaaaaaaaauu

sssszzzmmmmaaaiiiilllll

Carina, o flautistă foarte talentată!
cred că am deveni Carifilă după această săptămână!

Marthe, Louis et Carina

zâmbete de despărțire care ne-au dat nădejde că ne vom revedea, tot cu bucurie!

toată lumea a plecat cu câte un suvenir. unii cu borcane cu gem, alții cu săcăteuri.

Mulțumesc, deși e prea puțin, dar MULȚUMESC!

tu ce simți când asculți o vioară, un simplu acord ... ?

...

nu știu tu, dar eu mă cutremur și mă umplu de bucurie în același timp! 

simt așa un fior ce mă pătrunde din cap până în vârful picioarelor. 

e o fărâmă de rost care adunate dau rod. depinde numai de noi cum ciulim urechile și cum ne deschidem sufletele pentru a primi din plin bucuria.

sincere impresii

Corina și Celine Simcovitch 

Cristina Oprean recitând poezia asta :

„Îți scriu azi încă o scrisoare.

n-am să o expediez.

o voi îmbrățișa.

o voi păstra.

și îmi închipui ca am primit-o

de la tine.”

(Ani Merlă- O scrisoare)

Cvartetul „Cuore” și doi ”intruși”

Gânduri bune de la musafiri. gânduri sincere care vor rămâne împreună cu amintirile frumoase ce s-au cusut săptămâna asta
Să ne vedem și la anu !