"impulsuri corozive"

chiar nu mai ştiu (ce-i cu mine) cu lumea, cu oamenii...

am vrut să-ţi spun altceva. am vrut să-ţi spun că aşa m-am bucurat să-i văd în seara asta. chiar ne era dor. nu-i aşa? aşa mi-au spus, că le era dor de noi. mi-au adus aminte de grafartuşti, de muzică, de mine şi de vioară... da, asta am vrut să-ţi spun, da, că am un gând de copil îndrăgostit, să învăţ să cânt la vioară... cam prea de tot, ai zice, nu? şi eu, dar cred că dacă ar fi l-aş face cu cel mai mare drag, aş da tot din mine pentru că, pentru că iubesc!

îmi vine să plâng...

tu să nu plângi, doar păstrează-ţi bunătatea şi fii om mereu!

pansaminte

cu capu-n blid

Maria- Maria

Biserica de la Drăgănescu pictată de Părintele Arsenie Boca 

la muzeu

librăria Cărturești- atâtea cotoare

Palatul Parlamentului- București

Oare chiar așa e ?

Mănăstirea Stavropoleos

Micul muzeu al mănăstirii format din bucăți de frescă, icoane și tot ceea ce s-a păstrat de la bisericile care au fost dărâmate în perioada comunistă în București.

cam așa arată strada Lipscani pe sus

oare știi la cine m-am gândit când am văzut asta? 

colțișorul gurănesc din sala Brâncovenească

Corul Madrigal la repetiții

10, 9, 8, 7, ...., 3, 2, 1 și Cantus Mundi în direct

eu nu știu ce simți tu când auzi o voce (sau chiar mai multe care se unesc într-una singură) sau un instrument.. nu știu, dar eu când aud un cor, o voce, o coardă, nu știu nici eu cum să mă controlez mai mult, dar îmi vine să zâmbesc în continuu. trebuie să mă controlez de cele mai multe ori pentru că unii te văd și apoi zic că nu ai toate țiglele pe casă și naa, dar nu prea reușesc eu să mă opresc, pentru că nu poți. E pur și simplu minunat darul acesta cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe om!
mă întâlnesc uneori cu câte un instrumentist -cu instrumentu-i veșnic la purtător și... și zâmbesc! mă copleșește din nou acel respect pe care o să-l am veșnic pentru cei care urmează acest drum.
am fost luni la un concert al Corului Cantus Mundi la București.
am stat umăr în umăr cu altistele madrigalului, i-am ascultat pe viu și a fost minunat!
și știi de ce?
pentru că odată ce încep toți să cânte, fără voia lor, praful și toate rănile sufletului acestui minunat cor (care are peste 50 de ani) sunt luminate și șterse, date uitării pentru o vreme!
chiar dacă Madrigalul are o inimă tăiată în cămăruțe, când ei își unesc vocile, inima prinde instantaneu formă și pulsează, bate, îi trădează ușor și pe ei din cauza puterii și atunci plâng...

 ia bate și tu la ușa lor ( http://madrigal.ro/ )  poate te îndrăgostești și tu!
eu m-am îndrăgostit!

MADRIGAL - Suita din tara Oasului

„ o parte din sufletul nostru a rămas aici! ” - Fericire-

deși niciunul dintre noi nu ar fi vrut să se despartă azi (mai ales cu gândul că până la anul numai printr-o minune ne-am mai putea întâlni, unii dintre noi) uite că din patruzeci am rămas vreo cincisprezece. 

le-am făcut azi cu mâna și, cu lacrimi în ochi ne-am dat de înțeles unii altora că mare-I Dumnezeu prin minunea ce-am trăit-o. Abia când au plecat ceva oameni (faaaaaini!!!) m-am descebăluit și eu și mi-am dat seama ce oameni buni și cu adevărat frumoși am cunoscut aceste zile. voiam să le spun mult mai multe și cred că toți am fi vrut să mai facem rost de ceva răgaz ca să povestim în tihnă experiențe și trăiri. 

în Houston nu am treabă chiar acum, deci nu voi ajunge curând, dar promit că o scrisoare tot va ajunge înaintea mea. nu de alta, dar nu poți, pur și simplu, să te mai lași de astfel de oameni. am plâns la rămas bun și acum, scriind, îmi scapă iar două lacrimi. oare nu de bucurie? ba să știi că DA! de bucurie, fără oboseală, ci doar cu multă lumină și fericire!

Sofia
„I'm the princes!”

Katze 1 și 2 împreună cu Ilonka, cea care ne-a acompaniat la pian
Mulțumim mult!

maestro fierar acordându-și instrumentul -nicovala.
și interpretând apoi, împreună cu orchestra, Feuerfest Polka 

Rodica Gonzalez, Concert Maestro la spectacolul final
interpretând Balada de C. Porumbescu

orchestra și corul festivalului

șeful -Maestro dirijor Radu Ciorei, Iulia și Carina, două fete foooarte talentate!
da hopa deleila (dacă știți ce vreau să zic)

Celine, Corina și Marthe

Rodica with her son

Sofia cu mami, Ilonka

Concertul nu s-a terminat în sală, ci acasă, tot cu voie bună!

zâmbete curate!

miiiiaaaaaaaauu

sssszzzmmmmaaaiiiilllll

Carina, o flautistă foarte talentată!
cred că am deveni Carifilă după această săptămână!

Marthe, Louis et Carina

zâmbete de despărțire care ne-au dat nădejde că ne vom revedea, tot cu bucurie!

toată lumea a plecat cu câte un suvenir. unii cu borcane cu gem, alții cu săcăteuri.

Mulțumesc, deși e prea puțin, dar MULȚUMESC!

vacanță?

apus peste Dunăre

fotograful cu cocoașă. scuzați!

mi-a plăcut instalația de iluminat. brătările, la fel peste tot, scumpe!

Radu și două găluști

Dimineața pe plaja Eforie Sud

urme de jiană ardelenească pe ritm de „ca-fea, ca-fea”

Gura Râului

de acum frânturi din răsăritul de întâi Gustar pentru G., un copil minunat! și pentru alți copii care știu să se bucure frumos de un răsărit, sau apus, sau de un mănunchi de stele sau de orice alt colțișor pe care omul nu a reușit să-l ajungă.

apus din satul Pecineaga (de la Dulcești oblu înainte)

Cazinoul din Constanța, în paragină acum.

priveliște de pe plaja orașului Constanța

ce obloane faine! și în spatele lor, bucătăria.

ce mi-a plăcut fooarte mult la toate terasele de pe litoralul Constanței a fost stilul imaginativ genial. toate mergând pe aceeași idee, a mării, dar fiecare venind cu o amprentă care te atrage. 

mi-am închipuit aici la masă doi tineri, copii faini pentru care m-am bucurat acum ceva vreme și mă bucur în continuare. ei nu știu sau nu bănuiesc, dar eu când i-am văzut am zâmbit laaarg, cum zâmbesc eu uneori când nu mă pot abține!

Muzeul de istorie națională și arheologie- Constanța

Julieta?

 eu aș vedea-o ieșind pe ușa asta. și pe tine te-aș vedea dacă ar fi un Romeo care să te aștepte și să te ia de mână și să fugiți, dar nu prea departe.

mâța care păzește Catedrala Catolică din Constanța

Catedrala Ortodoxă cu hramul Sf. Petru și Pavel

păcat că-s de plastic

priveliște peste Mamaia

înghețata copilăriei mele
culmea!? cu același gust. s-a ”reeditat” ca să bucure alți și alți prichindei, mari sau mici

peseu:

„poză faină” de la Maria, cealaltă nebună faină

Mulțam!