...

Vino, bade, să te întâlnesc

Vino, vino, n-aștepta să te doresc

Io mi-s fată tinărea,

Dorul tău nu-l pot purta.

pic

Am tot căutat un cântec care să mă liniștească zilele acestea și nu m-am mulțumit cu nimic până când mi-am dat seama că nu caut unde trebuie, liniștea...

În toată agitația din jurul meu am încercat să stau mai mult singură, eu cu mine; mi-am pus atunci câștile în urechi și am găsit-o, liniștea. Dar eu nu eram acolo...

Apoi, în liniște și cu dor... mi-am adus aminte de tine. Ți-am scris atunci cu lacrimi sincere de copil că „te iubesc!”. Și ghici? Acolo eram și eu!


 P.S.: poți a-mi da un pic din dragostea pe care ai pus-o bine, acolo, de-o parte, pentru revedere?

”Deschide-ți, suflete, fereastra larg

Și lasă soarele să te pătrundă

E primăvară, mugurii se sparg

Și-n ramuri ciunge, verdele inundă.”
(Demostene Andronescu - Pia)

ţi-e Dor de Cer?

la Oaşa de Florii

" ... Regina! "

trupa de copii :)

l

* Libertatea sufletului curat * 

" Nebun, da, sunt nebun! "
...

de trei ani vin la Oaşa de Florii şi de fiecare dată e diferit... de data aceasta am fost mai puţini, ne-am cunoscut mai mult, am mâncat împreună şi la dus şi la întors, (am învăţat să mănânc portocalele: de la coajă până, la miez ) am povestit şi am tăcut mai mult, am ascultat, am privit, ne-am bucurat unii de alţii, am râs,am zâmbit, am cântat

eu am purtat în mine atâtea dragi sentimente... cu toată inima, cu totu' !

apoi am stat " De vorbă cu sufletul meu "... pentru că Roberta a trebuit să ne recite la întoarcere câteva poezii, poezii cu vocea aceea...

" Hai, şterge-ţi ochi-albaştrii şi povaţa

Ca pe un psalm ascultă-mi-o. M-auzi? "

Eu mă bucur că am fost împreună! Ştiu că şi tu. Mulţumesc pentru tot!

P.S.: Dor = Zbor ...

Bunicile

" Nu dispera când greul  te apasă

Nici când viaţa ta e numai chin

După dureri viata-i mai frumoasă

Cum după ploaie ceru-i mai senin. "

Tu mă cunoşti şi nu ţi-a fost niciodată greu să ştii când sunt bine şi când nu. Mi-ai repatat aceste versuri mereu când mă vedeai întristată. Urcai cu greu scările până în camera mea ca să mă îmbuni, ca să vezi cum mai sunt prin suflet. Din una în alta aduceam aminte şi de Bogdan, "drăguţu"! Atunci îţi curgeau şi lacrimile pe obrji, iar eu plângem în rând cu tine pentru că vedeam cât ţi la noi, nepoţii tăi.

Acum am învăţat şi eu cuvintele acestea şi îmi aduc aminte cu ele de vocea tuşicii (a.p. M. Triştiu) când ne mai prindea şi ne povestea mereu încercările din viaţa ei. Ne recita câteva poezii şi îi porneau apoi lacrimile... Mie îmi repeta, în special, un lucru: pentru că am iubit-o atât de mult pe Buna Mică şi crescând am început să semăn cu ea, tuşica îmi spunea de prietenia lor că era una mai presus de alte lagături, că se ajutau şi se iubeau. "Când râdeam, râdeam amândouă şi când plângeam, plângeam tot amândouă; plângeam de ni se întâlneau lacrimile în bărbie şi rădeam şi ne bucuram una de alta până când ea s-o dus ... ".

p.s.: cum tremură bunele? 

Înmulţeşte talanţii !

" Sîntem un produs românesc după licenţă dumnezeiască! "

* Libertatea sufletului curat *

:)

"cât de lungă îi o zi aici ... "

Vârfu' lu' Pătru

flori de gheaţă

Ioan Bocşa împreună cu părinţi ai Mănăstirii Oaşa

r

" plecaţi.. dar rămâneţi! "

de data asta mai puţine cuvinte... hai să lăsăm mai bine totul în suflet: oamenii (dragi!), sfaturile, cântecul, privelistile, cerul şi stelele, dar să descătuşăm bucuria - să ne răsară pe chipuri şi în fapte!

peseu: Mulţumesc pentru tot!

30 ianuarie - Calendarul purtator de gânduri româneşti şi imagini pitoreşti

"Suferinţele îl întăresc pe om, şi sunt mai necesare decât orice plăcere, pentru formarea unui mare caracter."

               Constantin Brâncuşi

"Toată suflarea ... "

 

la săniuş

cărarea de brazi care ne duce mereu acasă

" - Mădă, râpele! "

fiecare drum acasă e diferit. de fiecare dată mă întorc cu poftă de viaţă şi multă râvnă spre a face "treabă bună" cum ne îndeamnă mereu "lupii tineri" la binecuvântarea de plecare. de data asta cel mai tânăr dintre ei ne-a şoptit aşa: "Plecaţi... , dar RĂMÂNEŢI!" şi în cuvintele sale am simţit că pe veci toţi vom rămâne fii ai lor pentru că ei ne-au făcut mai oameni, mai buni, mai tot şi toate şi ne-au dat drept pază rugăciunea lor înveşnicită.

ce nu se schimbă niciodată e lumea în care te duce la întoarcere cărarea de brazi. e... nu ştiu ce, dar mereu simt că vreau să mă întorc înapoi.

"ştim şi nu devenim!"

am trecut cărerea de brazi cu "golanul" copilului iubitor de stele.
se vede, nu?

câteva sute, poate chiar mii de decilitri din fiecare: bulion, zacuscă, ciorbar...

vârful Fetiţa

lacul Oaşa văzut de pe Fetiţa

mână de G. cu o notă personală de copil steluţă

O.T.S. - ul voinicesc

un copil drag!
şi taaare nebunatic, aşa ca noi

din ultimul (ultimul până acum) urcuş la Oaşa

am tot amânat să pun pozele şi gândurile ăstea mai devreme, dar amu îi musai că începe să de descoase tot mai mult tot rostul.

tot mai mult îi aud pe cei mai înţelepţi decât noi spunând că suntem o generaţie ce ştim multe şi avem multe informaţii asupra noastră, dar cu toate ăstea nu devenim, nu ne ajută cu nimic.
şi aşa-i, "ştim şi nu devenim!" (Părintele Iustin Miron).

din nou acasă

am stat și acum doar trei zile Acasa și parcă iară nu mă puteam gândi că va trebui să mă întorc acasă. 

cu Iulia și îngerașii iei am avut mereu zâmbete pe chip

am văzut cum lucrează Dumnezeu, cu dragoste de ne ia pe toți cu atenție și ne întâlnește acolo unde toți suntem fiecare în firescul lui, unde suntem toți sinceri.

am primit gânduri bune și sfaturi de suflet pentru mai multă vreme și cred că dacă nu aș fi făcut boacăna cu borcanul și nu m-aș fi tăiat în sticlă nici curaj către mărturisire nu aș fi avut.

a fost minunat! pur și simplu plângi de bucurie și nu te mai oprești!

 fie că ai venit pentru prima oară, fie că vii de anii buni de aici mereu vei avea ceva de învățat, mereu vei placa om nou, cu un dram mai bun.

Mănăstirea Oașa

Izabela cu Pufi

fiecare cu ascultarea lui

lacul Oașa

om drag

t

aici se lucrează continuu cu rugăciune

cărarea de brazi care ne mai așteaptă

Mănăstirea Oașa,  văzută de la baraj