marți, 21 aprilie 2015

Radost donese! -Aduce bucurie!-



Hristos voskrese! 
Šume šumite, vetri brujite 

 Hristos a înviat!
Şoptesc pădure și suflă toate vânturile





miercuri, 15 aprilie 2015

duminică, 12 aprilie 2015

HRISTOS A ÎNVIAT!


Mai știi că acum un an (nu calendaristic, ci bisericesc) era prima zi de Paști? Și acum e.
Atunci am început să scriu aici. Trebuia să fie (după cum a fost gândit) un loc plin cu poze și mai puține cuvinte, însă s-a transformat pas cu pas.


Îmi amintesc de Paşti, la noi acasă:
O zi de Primăvară, luminoasă,
Cu adieri de aer parfumat, 
Cu sunete de clopote pe sat.
Îmi amintesc de-o linişte deplină,
De vişini înfloriţi într-o grădină, 
De flori de zarzări care s-au desprins
Şi au căzut, de parcă ar fi nins.
Zburau prin flori albinele uşoare
Ca nişte stropi de aur rupţi din soare,
Şi-n liniştea aceea din grădină
Era ca un concert de violină:
Parcă-mpleteau deasupra mea în zbor
Un nevăzut hamac fermecător...
Era aşa senin şi-aşa de bine !
Şi mă temeam de roiul de albine.

Îmi amintesc de oamenii din sate
Cu haine noi şi feţe luminate, 
Cum s-adunau la-ncrucişări de drum,
La sfaturi lungi.. de parcă stau şi-acum.
Şi-mi amintesc de-o droaie de copii
Cum alergau de veseli şi zglobii
Pe un tăpşan alăturea de sat,
Pe care-am fost şi eu şi m-am jucat...
Era-n cerdac la noi atîta soare,
Era-n pămînt atîta sărbătoare.

Şi tremur tot cînd îmi aduc aminte
Că port în minte-atîtea dragi morminte.
De-atunci muri şi tata, şi-am plecat
Noi toţi copiii de-acolo din sat,
Dar simt şi azi în mine, luminoasă,
O zi de Paşti, demult, la noi acasă;
De cîte ori e-April şi zi cu soare
Îmi amintesc... şi sufletul mă doare.
Era ca un concert de violină

                                                                                                                   
                                                                                                              (Demostene Botez- De Paști)



El e Ion. Ai casei îi spun Ionuț și m-am topit de la prima vedere.












sâmbătă, 11 aprilie 2015

miercuri, 1 aprilie 2015

sunt oameni dragi, "oamenii mei"

am stat să mă gânesc, să scriu.. să nu scriu.. şi ui că am scris

pă cum să nu scriu că verişoara mea plină de viaţă mi-o trimis înainte de 00 un mesaj prin care spunea aşa, citez: "Dimineaţă să intrii puţin pe blog, am dat cu aspiratorul şi am şters fereştile. Noapte bună!! :)".
am râs în continuu, doamne ce bine îi să mai ai şi oameni de ăştia în viaţă, care să îţi arate mereu că te iubesc, dar să nu-ţi spună niciodată.

peseu: probabil nu înţelegi, dar postarea care stă tocmai sub aceasta este scrisă nu de mine, ci de verişoara mea, de altă Mărioară; şi mai sunt aici postări destule scrise de ea... oare le recunoşti?