" În ciuda vremii urăte am avut o ziulică bucuroasă azi. Mă laşi să-ţi spun de ce? Din lucruri simple, normal, simple şi aproape banale (ca mine). Atunci când mă gândesc la ele mi-e şi teamă să nu te plictisească. Oamenii m-au bucurat, prietenii, sufletele acelea blajine, ori uneori curioase care nu vor să ne uite, să ne lase << tâmpiţi în mijlocul drumului >> (cum zicea Cuza), ci ne caută, ne trimit mesaje, ne răspund la apeluri, ne poartă neîncetat în gând, se roagă pentru noi - ne iubesc.
M-am bucurat enorm să aud un glăscior pe care nu l-am mai auzit de câteva luni. Eu m-am bucurat azi... tu, ce ai făcut? "
plicurile vesele din Neamţ am început să le primesc de câteva luni, dar sunt cele mai înflorate, colorate, zâmbăreţe, cele mai vii plicuri pe care le-am putut primi vreodată...
mă topesc după felul ăsta al ei de a povesti. iar acum, aceste cuvinte nu am rezistat să le mai ţin doar pentru mine. bucură-te!
am să îţi spun mai multe despre ea, când voi mai simţi ...
P.S.; Suflete blajine, vă mulţumesc, de chiar-chiar!
