o, om!

Doamne Doamne ?

mulţumesc!

cu adevărat doar suferinţa te-nalţă! dacă în buzunarele de păstrare mai ai şi ceva urme de milă (adunată bineînţeles cu muncă după cât poate suletul să ducă) atunci ţi-e de ajuns să asculţi suferinţa altora şi să zici " Mulţumesc Doamne!" . sunt realităţi . nici povesti vânătoreşti, nici filme româneşti! sunt doar oameni care nu au mai cunoscut demult un zâmbet curat, un " să fii cuminte! " sau  " să ai grijă de tine!" , dar de când le-au uitata pe acestea au întâlnit iubirea Lui Dumnezeu, mângâierea Lui şi cu ea o altfel de bucurie, una neînţeleasă pentru noi, copiii ...

copilule bun? deschide-ţi sufletul şi ochii! e în puterea ta de a împodobi suflete, numa' Voinţă să ai ... 

să ai, da?

pentru avânt

şi am mai întinerit o săptămână .. seara - de cele mai multe ori- îmi acopăr faţa cu palmele şi compilez. îmi ia ceva timp, dar totdeauna adorm cu un sâmbure de rost sub pernă. asa va fi în fiecare zi şi fie că e bine, fie că e mai puţin bine, toate-s cu folos! azi mai mult am ascutat, am luat aminte si am răspuns prin tăcere, am aflat că e nevoie de suflet smerit si dragoste, am aflat că mereu mai este loc când spun că nu mai pot! şi mereu  trebuie să putem, important e să vrem! iar lecţia de azi despre voinţă am s-o pun la "de luat aminte!"
 mulţumesc.

pe drum m-am împăcat si am dormit (în autobuz) apoi a fost puţin mai bine...


apoi şi mai bine a fost că m-o sunat neamurile din capitală să mă întrebe ce chetre am pus în "cutia plină plină cu bucurii şi lumină" şi să îmi amintească ca "îs nebună cum trăbe!" şi să- mi zică ca tare mult s-a bucurat de Doamna Woolf şi de cană si că m-i s-au şters păcatele şi nu mă mai pârăşte la nimeni!

acum e fericită pentru că a întinerit cu un an şi a rămas copil frumos şi nătărau!

mie să-mi fie cu iertare pentru toate, iar ţie la mulţi şi frumoşi ani! + urarea care nu se poate scrie, aia cu călca-te-ar si cu pisicu.
mulţumesc!

ne (re)găsim

din "Catedrala Mărginimii" precum bat clopotele la nunţi aşa bat şi la adormiţi.
azi au bătut de două ori... pentru fiecare o dată!

  

subsemnata
 dacă nu era soarele aş fi apărut de nu m-ai fi văzut şi poate era mai bine aşa!

Bicca del Rio

" -ce măr fain!
-da..
-cred că semnifică ceva  pentru ei!"

unitate şi simplitate, asta ştiu sigur!

mămăruţa de pe clasa întâi

am încâlcit un pic (cam mult) iarba, dar a meritat. dacă ar şti vecina că am fost eu cred că ar zice  "nu-i nimic draga lu' vecina"

de cele mai multe ori mă găsesc, în oameni dragi, fie ei şi necunoscuţi, într-o voce de copil, (care parcă mai mult decăt acordul unei viori, îmi învie sufletul şi-mi spune că fără dor şi poate "Încă trăiesc! " ) , în ... în natură mă găsesc de fiecare dată şi totuşi nu mă găsesc, la propriu.


în micimea mea...

numa' aşa

hărnicuţe

arcaţ cu miros.. şi gust aproape bun!

 

 

pentru că am zâmbit în seara asta când mogâldeaţa cea mai mică dansa prin bucătărie şi striga " copilaşi frumoşi! " ... numa' aşa, cu rost!

"some people make the world more special just by being in it "

- câţi fraţi mai ai mă copilaş?-doi ...trâi, patru. doua fete şi io.

dacă i- am zâmbit si am îmbrăţişat-o cu drag mare a fost nu pentru că a fost "mai frumoasă azi" , ci pentru că ce e al ei e pus de-o parte. în spatele ridicatului inofensiv din umeri e frumuseţe, simplitate, bunătate, e poate un cuvânt sau două  şoptite cu blândeţe doar pentu că pe acelea le meriţi şi nimic mai mult! e încă un om frumos ce îmi fură mereu zâmbete de pe chip şi le transformă minunat în sentimente, care coboară adânc în inimă si, care, fără doar şi poate, ci pur si simplu va rămenea acolo!

zâmbete pe strada
 acorduri minore cu ritm de zâmbit, cu îmbrăţisări de dat şi cu Bucurie de luat!

când am zărit-o, steluţă mare alergănd pe trecere, am zâmbit, apoi urgent m-am ridicat şi mi-am despreunat braţele iar ea atunci m-a văzut . cât poate însemna un om?! o îmbrăţişare, un chip senin mereu zâmbitor. nu o cunosc adevărat, dar mi-e dragă pentru că.. pentru că e copil fain!

"Taina râsu- plânsului "

Cununia lui Teodor Constantin cu Maria

deşi nu am ţinut neapătar neapărat să merg, m-am întors cu o mare Bucurie şi cu o pace de necuprins... au curs cuvintele şirag din inima Părintelui; nici nu se putea altfel, doar a fost Parintele Necula.



...

pur şi simplu

  acum beau ceai alb

cu degete de literă dragă :)

Cu ăst buchet am plecat azi dimineaţă şi cu nădejde. am şchiopătat la şcoală, cum necum şi după amiază m-am întâlnit cu G. , copilul care iubeşte ochiul boului. am tremurat când am luat-o între braţe. pentru că mi-a fost mai dragă atunci! Nu m-am gândit absolut nicio secundă că o să fie o aşa zi, cu Bucurii, cu nazdrăvănii şi mai ales plină ochi de oameni.

 

După ce şi-a cumpărat dinou din nou ceai, de data asta de liniştire şi de "restabilire a echilibrului interior", am plecat pe Bălcescu, iar mai apoi, cu "pufuleţi optimişti" în Piaţa Mică şi am povestit, de fapt, aş putea spune că mai mult am luat aminte la ce îmi povestea copilul simplu.

am plecat apoi către magazinul franţuzesc vizitând curţi faine, chiar foarte faine prin arhitectura si bogăţia ce o înfaţişează. aici am învăţat două cuvinte noi. (să-mi fie ruşine că nu le ştiam) 

ne-am bucurat apoi de porumbei, că tot veni vorba de ei, sunt exemplu de prietenie prin fidelitate şi îmi sunt dragi de fiecare dată când îi văd!

m-a chemat apoi la ea, draga de ea! ei bine, de aici, am (cam) muţit... atâtea poze, o droaie de gânduri bune, atâţia oameni frumoşi.. mi-am pus fermoar la gură şi am cetit, am cugetat şi m-am făcut vierme mic mic. cum sunt de altfel în realitate. adică ce să mai zic? pur şi simplu nu mai aveam ce. ecoul cuvintelor mele ar fi fost ca şi cel mai mic şuierat printe frunze. locul şi copilul minunat mi-au spus totul. că nu-s decât un mic mic mic copil care mai are o droaie de învăţat, care trebuie să mai stea şi la locul lui şi să-şi mai deschidă obloanele din când în când pentru că altfel prinde sufletul miros de râcezeală, că trebuie să mai cobor, uneori cu scara în inima şă întăresc nişte cusături, alteori să urc în oameni şi să mă minunez de sămânţa ce a pus-o Doamne Doamne în ei. mulţumesc G.! e foarte puţin, ştiu, dar mulţumesc cu tot copilul din mine!

haihui

"dacă te ridici deasupra norilor vei vedea raze de soare" 

nu pot mereu să transmit prin cuvinte ceea ce simt! ar trebui să iau nişte pastile de putut? 

dar sunt fericită si... mă cam doare glezna!

mulţumesc G. şi ţie, copilule flămând-după-scrisori!

om pe scări

...

am strâns-o de mână. nu am strâns-o foarte tare, dar simţeam cum îi scârţâie încheieturile, probabil de prea mult scris. nu stiu, dar mi-a fost mai drag de ea atunci!


am primit scrisoare azi, cu bucurie, cu cuvinte minunate! zicea aşa: "De la fiecare om poţi învăţa ceva, aşa cum de la tine am învăţat să zâmbesc prin lucrurile mărunte (...) , şi ce înseamnă frumuseţea de a fi împreună. " mulţumesc.

eu sunt un om pe nişte scări...

după faptă şi răsplată

tare m-am amuzat când am găsit acasă bileţelul ăsta! drept îi că vreo trei zile o stat lipit un astfel de bileţel doar că nu avea ameninţare şi nu i-am dat aşa mare importanţă... azi i-am luat stilou şi pic şi s-o bucurat gălusca, şi eu împreună cu ea...

P. S. :

O, om, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui, în scris sau grai

De pilda ce la alţii dai,

Căci ea, mereu, spre iad sau rai

Pe multi o să îndrume.

Ce grijă trebuie sa pui

În viata ta în toată,

Căci gândul care-l scrii sau spui

S-a dus… în veci nu-l mai aduni

Şi vei culege roada lui

Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă, vorba ta,

Mergând din gură-n gură,

Va-nveseli sau va-ntrista,

Va curăţi sau va-ntina,

Rodind sămânţa pusă-n ea

De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt… cuvântul scris

E-un leac sau o otravă,

Tu vei muri, dar tot ce-ai scris

Rămâne-n urmă drum deschis

Spre moarte sau spre paradis,

Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec, versul său

Rămâne după tine

Îndemn spre bine sau spre rău,

Spre curăţie sau desfrâu,

Lăsând în inimi rodul său

De har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta

În urma ta nu piere,

E calea bună sau e rea,

Va prăbuşi sau va-nălta,

Vor merge suflete pe ea

Spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viată… viata ta

E una, numai una,

Oricum ar fi, tu nu uita

Cum ţi-o trăieşti vei câştiga

Ori fericire pe vecie,

Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mari răspunderi ai,

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus, prin scris sau grai

Sau laşi prin pilda care-o dai

Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai

Mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!…Fii credincios

Cu grijă şi cu teamă

Să laşi în urmă luminos,

Un semn, un gând, un drum frumos,

Căci pentru toate, neîndoios,

Odată vei da seama.

(Sfântul Ioan Iacob Hozevitul- O, om!)

"Îndemn la Simplitate"

Metocul Mănăstirii Oaşa, Mănăstirea "Sf. Ioan Evanghelistul" de la Găbud, judeţul Mureş

munca, rugăciunea mâinilor

maciiii (pentru copilul-flămând-după-scrisori)

...

foarte greu îşi dă seama, nătânga de ea, cât de minunat e cum lucrează Doamne Doamne cu nevrednicii! amu nu-i nimic, sunt oameni simpli care o bucură, aşa, pur şi simplu, că se roagă şi pentru ea, că de fiecare dată când îi vizitează sunt Acasă şi o primesc făcându-i cu mâna de la un kilometru, că este mereu "o cărămidă" care îşi găseşte locul şi rostul ei si care apoi aduce multă roadă după 2- 3 zile acolo- puţin după locul în care se termină lumea -, că minunile bipede (cu licenţa de şepte pagini) apar ca din lună când nu se gândeşte şi zâmbesc întruna şi mai şi strigă după ea : "să fii cuminte!", şi ea... mulţumeşte Sus şi zâmbeşte şi se bucură cu toată inimioara ei şi Doamne ajută!

mi-e dor de " Domnul Bernea" , am să-l ciocănesc maine!