scrisoare

mi-e dor de ei doi, de amândoi... 

mi-e dor să ne facem ceai sau varianta nereușită de cafea care se numește inka și să povestim pe leagăn

mi-e dor să-i văd, doar atât să-i privesc

mi-e dor să îi ascult cum cântă cu sufletul pe coardele vioarelor

mi-e dor să povestesc cu ea despre viață și oameni și alte temiriceuri foarte interesante care ne preocupă și din care învățăm reciproc, eu de la ea și (sper!) că și ea de la mine

mi-e dor să mă bucur de zâmbetele senine pe chipuri de copil mereu vesele!

(tu nu ai observat cât de frumos zâmbesc oamenii frumoși și oamenii... în general? 

zâmbetele lor au gust de viață și rost!)

săptămâna asta mi-a fost dor de brioșe / „dolofane aducătoare de zâmbete dulci” și le-am pus la cuptor imediat cu verișoara mea faină

de ce nu putem face și cu oamenii la fel?

când ne e dor de ei ne readucem aminte cu drag și îi înviem oarecum în suflet și în inimă, dar uneori nu ne săturăm numai cu atât...

drept îi că după cum lucrătorul va fi vrednic de răsplata sa așa și noi cred că trebuie să fim mai întâi vrednici de ceea ce cerem sau ne dorim..

Doamne Doamne eu îmi doresc să ... să nu te încurc cu dorințele mele aiurite (poate)! Ci să te ajut, să facem împreună o lucrare frumoasă!

melodia asta o tot ascult de câteva zile. e foarte liniștitoare

din nou acasă

am stat și acum doar trei zile Acasa și parcă iară nu mă puteam gândi că va trebui să mă întorc acasă. 

cu Iulia și îngerașii iei am avut mereu zâmbete pe chip

am văzut cum lucrează Dumnezeu, cu dragoste de ne ia pe toți cu atenție și ne întâlnește acolo unde toți suntem fiecare în firescul lui, unde suntem toți sinceri.

am primit gânduri bune și sfaturi de suflet pentru mai multă vreme și cred că dacă nu aș fi făcut boacăna cu borcanul și nu m-aș fi tăiat în sticlă nici curaj către mărturisire nu aș fi avut.

a fost minunat! pur și simplu plângi de bucurie și nu te mai oprești!

 fie că ai venit pentru prima oară, fie că vii de anii buni de aici mereu vei avea ceva de învățat, mereu vei placa om nou, cu un dram mai bun.

Mănăstirea Oașa

Izabela cu Pufi

fiecare cu ascultarea lui

lacul Oașa

om drag

t

aici se lucrează continuu cu rugăciune

cărarea de brazi care ne mai așteaptă

Mănăstirea Oașa,  văzută de la baraj

„ o parte din sufletul nostru a rămas aici! ” - Fericire-

deși niciunul dintre noi nu ar fi vrut să se despartă azi (mai ales cu gândul că până la anul numai printr-o minune ne-am mai putea întâlni, unii dintre noi) uite că din patruzeci am rămas vreo cincisprezece. 

le-am făcut azi cu mâna și, cu lacrimi în ochi ne-am dat de înțeles unii altora că mare-I Dumnezeu prin minunea ce-am trăit-o. Abia când au plecat ceva oameni (faaaaaini!!!) m-am descebăluit și eu și mi-am dat seama ce oameni buni și cu adevărat frumoși am cunoscut aceste zile. voiam să le spun mult mai multe și cred că toți am fi vrut să mai facem rost de ceva răgaz ca să povestim în tihnă experiențe și trăiri. 

în Houston nu am treabă chiar acum, deci nu voi ajunge curând, dar promit că o scrisoare tot va ajunge înaintea mea. nu de alta, dar nu poți, pur și simplu, să te mai lași de astfel de oameni. am plâns la rămas bun și acum, scriind, îmi scapă iar două lacrimi. oare nu de bucurie? ba să știi că DA! de bucurie, fără oboseală, ci doar cu multă lumină și fericire!

Sofia
„I'm the princes!”

Katze 1 și 2 împreună cu Ilonka, cea care ne-a acompaniat la pian
Mulțumim mult!

maestro fierar acordându-și instrumentul -nicovala.
și interpretând apoi, împreună cu orchestra, Feuerfest Polka 

Rodica Gonzalez, Concert Maestro la spectacolul final
interpretând Balada de C. Porumbescu

orchestra și corul festivalului

șeful -Maestro dirijor Radu Ciorei, Iulia și Carina, două fete foooarte talentate!
da hopa deleila (dacă știți ce vreau să zic)

Celine, Corina și Marthe

Rodica with her son

Sofia cu mami, Ilonka

Concertul nu s-a terminat în sală, ci acasă, tot cu voie bună!

zâmbete curate!

miiiiaaaaaaaauu

sssszzzmmmmaaaiiiilllll

Carina, o flautistă foarte talentată!
cred că am deveni Carifilă după această săptămână!

Marthe, Louis et Carina

zâmbete de despărțire care ne-au dat nădejde că ne vom revedea, tot cu bucurie!

toată lumea a plecat cu câte un suvenir. unii cu borcane cu gem, alții cu săcăteuri.

Mulțumesc, deși e prea puțin, dar MULȚUMESC!

tu ce simți când asculți o vioară, un simplu acord ... ?

...

nu știu tu, dar eu mă cutremur și mă umplu de bucurie în același timp! 

simt așa un fior ce mă pătrunde din cap până în vârful picioarelor. 

e o fărâmă de rost care adunate dau rod. depinde numai de noi cum ciulim urechile și cum ne deschidem sufletele pentru a primi din plin bucuria.

sincere impresii

Corina și Celine Simcovitch 

Cristina Oprean recitând poezia asta :

„Îți scriu azi încă o scrisoare.

n-am să o expediez.

o voi îmbrățișa.

o voi păstra.

și îmi închipui ca am primit-o

de la tine.”

(Ani Merlă- O scrisoare)

Cvartetul „Cuore” și doi ”intruși”

Gânduri bune de la musafiri. gânduri sincere care vor rămâne împreună cu amintirile frumoase ce s-au cusut săptămâna asta
Să ne vedem și la anu !

GRAF-Art

Gura Râului Amateur Festival of Art

Ediția a II-a

 Maestrul Radu Ciorei, pilonul acestui festival și dirijor al Operei din Constanța
ardelean de-al nostru, din Cluj.

Musafiri din Milwaukee, Wisconsin

și niște francezi
Marte (vioara II), Jeanne Capdepuy (flaut) et Louis

Sofia Rus
a venit tâcmai din Houston, Texas

ăsta a mai rămas de la bufetul gurănesc din prima seară... și noi trei.

găsești muult mai multe despre festival aici. Oricum e GENIAL! Și poate te gândești mai bine și faci cumva cumva de ne vedem sâmbătă la concertul final! Ce zici? Ești binevenit oricând, nu numai acum!