" sunt om.
și-atunci când mă lovești mă doare. 
ai milă...
îmi plânge inima,
dar să îți spun
adeseori nu mă mai simt în stare...

atunci când taci,
pe tine oare nu te doare? "

(Simțământ - Georgi A.)

Citatul zilei de azi:

"Iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Când iubești, trebuie să ieși din tine în sensul de a încerca să-l trăiești pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui."

~ Pr. Pantelimon Șușnea ~

Și dacă îmi dai voie să-ți dau un sfat- iată-l: iubește! Din suflet, pentru suflet...

make your life spectacular

... "I don't have very much time these days so I'll make it quick. Like my life. You know, as we come to the end of this phase of our life, we find ourselves trying to remember the good times and trying to forget the bad times, and we find ourselves thinking about the future. We start to worry , thinking, "What am I gonna do? Where am I gonna be in ten years?" But I say to you, "Hey, look at me!" Please, don't worry so much. Because in the end, none of us have very long on this Earth. Life is fleeting. And if you're ever distressed, cast your eyes to the summer sky when the stars are strung across the velvety night. And when a shooting star streaks through the blackness, turning night into day... make a wish and think of me. Make your life spectacular. I know I did. I made it, Mom. I'm a grown up."

Hai, priveşte-mă în ochi şi nu spune nimic... Trăieşti?

The Rose

...

" I say love it is a flower

and you it's only seed "

P.S.: tu, vioaro, până în suflet mi-ai ajuns, iar...  "din suflet, pentru suflet"

închide ochii...

închide ochii. apoi deschide-i iar

şi iar şi iar şi bucură-te pur şi simplu, fără de habar

închide ochii şi priveşte

îl vezi? el e copilul care-n tine creşte

...

"Zâmbeşte... hai, până la urechi, aşa... ştiu că poţi! hai, nu mă uit la tine..." 

...

" Fă-te, suflete, copil

Şi strecoară-te tiptil

Prin porumb cu moţ şi ciucuri

Ca să poţi să te mai bucuri. "

scriSoare

" În ciuda vremii urăte am avut o ziulică bucuroasă azi. Mă laşi să-ţi spun de ce? Din lucruri simple, normal, simple şi aproape banale (ca mine). Atunci când mă gândesc la ele mi-e şi teamă să nu te plictisească. Oamenii m-au bucurat, prietenii, sufletele acelea blajine, ori uneori curioase care nu vor să ne uite, să ne lase << tâmpiţi în mijlocul drumului >> (cum zicea Cuza), ci ne caută, ne trimit mesaje, ne răspund la apeluri, ne poartă neîncetat în gând, se roagă pentru noi - ne iubesc. 

M-am bucurat enorm să aud un glăscior pe care nu l-am mai auzit de câteva luni. Eu m-am bucurat azi... tu, ce ai făcut? "

plicurile vesele din Neamţ am început să le primesc de câteva luni, dar sunt cele mai înflorate, colorate, zâmbăreţe, cele mai vii plicuri pe care le-am putut primi vreodată... 

mă topesc după felul ăsta al ei de a povesti. iar acum, aceste cuvinte nu am rezistat să le mai ţin doar pentru mine. bucură-te!

am să îţi spun mai multe despre ea, când voi mai simţi ...

P.S.; Suflete blajine, vă mulţumesc, de chiar-chiar!

ţi-e Dor de Cer?

la Oaşa de Florii

" ... Regina! "

trupa de copii :)

l

* Libertatea sufletului curat * 

" Nebun, da, sunt nebun! "
...

de trei ani vin la Oaşa de Florii şi de fiecare dată e diferit... de data aceasta am fost mai puţini, ne-am cunoscut mai mult, am mâncat împreună şi la dus şi la întors, (am învăţat să mănânc portocalele: de la coajă până, la miez ) am povestit şi am tăcut mai mult, am ascultat, am privit, ne-am bucurat unii de alţii, am râs,am zâmbit, am cântat

eu am purtat în mine atâtea dragi sentimente... cu toată inima, cu totu' !

apoi am stat " De vorbă cu sufletul meu "... pentru că Roberta a trebuit să ne recite la întoarcere câteva poezii, poezii cu vocea aceea...

" Hai, şterge-ţi ochi-albaştrii şi povaţa

Ca pe un psalm ascultă-mi-o. M-auzi? "

Eu mă bucur că am fost împreună! Ştiu că şi tu. Mulţumesc pentru tot!

P.S.: Dor = Zbor ...

Mângâiere

de la Maternitatea Spitalului Judeţean până la Cardiologie (şi chiar mai departe) noi am împărţit rugăciunea, zâmbetele, îmbrăţişările şi ... lacrimile cu cei care aveau adevărată nevoie!

am văzut lacrimi de pocăinţă ... din suflete căzute sub cruce ("fiţi tari, fiţi puternici!") ... lacrimi pe care nu am să le uit!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!

...

Creştem ( "ne bronzăm") sub steluţe, vegheaţi de îngeraşi

La năniţă după păpiţă

" hainele bucuriei "

de la nou născuţi până la cei care îşi numără zilele pe degete

P.S.: ooo, era să uit : era plin de Tanti Roz pe acolo, hihi :D

P.S.*: acum două duminici am aflat că "Paraclis" înseamnă Mângâiere ... atunci am zâmbit ... acum am simţit!

Bunicile

" Nu dispera când greul  te apasă

Nici când viaţa ta e numai chin

După dureri viata-i mai frumoasă

Cum după ploaie ceru-i mai senin. "

Tu mă cunoşti şi nu ţi-a fost niciodată greu să ştii când sunt bine şi când nu. Mi-ai repatat aceste versuri mereu când mă vedeai întristată. Urcai cu greu scările până în camera mea ca să mă îmbuni, ca să vezi cum mai sunt prin suflet. Din una în alta aduceam aminte şi de Bogdan, "drăguţu"! Atunci îţi curgeau şi lacrimile pe obrji, iar eu plângem în rând cu tine pentru că vedeam cât ţi la noi, nepoţii tăi.

Acum am învăţat şi eu cuvintele acestea şi îmi aduc aminte cu ele de vocea tuşicii (a.p. M. Triştiu) când ne mai prindea şi ne povestea mereu încercările din viaţa ei. Ne recita câteva poezii şi îi porneau apoi lacrimile... Mie îmi repeta, în special, un lucru: pentru că am iubit-o atât de mult pe Buna Mică şi crescând am început să semăn cu ea, tuşica îmi spunea de prietenia lor că era una mai presus de alte lagături, că se ajutau şi se iubeau. "Când râdeam, râdeam amândouă şi când plângeam, plângeam tot amândouă; plângeam de ni se întâlneau lacrimile în bărbie şi rădeam şi ne bucuram una de alta până când ea s-o dus ... ".

p.s.: cum tremură bunele? 

(ne)împlinire

Că-i greu mult soare să îndure 
Ciupearcă crudă de pădure,   

Că sufletul nu e fântână  

Decât la om, fiară bătrână, 

Iar la făptură mai firavă  

Pahar e gândul, cu otravă. 

(Riga Crypto și lapona Enigel - Ion Barbu)

dacă ai trecut şi tu pe la orele de limba română în liceu, nu ai avut cum să nu auzi măcar o dată de expresia "comiterea hybrisului" ... pare aşa de ştiinţific şi de neînţes acest cuvânt, însă eu am începu să-l văd, să-l simt, îl fac în fiecare zi, mai mult sau mai putin, cu sau fără voia mea. 
ce înseamnă asta, în fond? se traduce aşa : a trece peste umbra ta. A forţa lucrurile, a face mai mult decât îţi e dat să îndeplineşti ... 

acum, am învăţat de la oameni cu suflet-fântână cât e de important să nu iei pe umeri mai mult decât poti duce... 

P.S.: "- (din stanga) Ce ordonat a scris ...

- Da, e foarte ordonata în gânduri, însă e asa de împraștiată și visătoare uneori!

-(din dreapta) Stiu...multa lume îmi repetă asta și tot nu mă învăț minte.

- Da' n-ai fi tu daca nu ai fi așa, M.! Să nu te schimbi! "

Vii până în Junglă? Viu!

Oscar și Tanti Roz*

... Va rămâne în mine tot ceea ce am simțit acolo! Cred că acești oameni care au fost mai mult decât actori m-au ajutat să văd, să simt și să rămân în suflet cu cele mai importante sfaturi de viață.
Am trecut printr-o droaie de stări: am plâns la fiecare moment emoționant, mi-a reacționat sistemul nervos simpatic la nivel palmar, am râs, m-am prăpădit de râs, m-am făcut verde din cauza culorii care imita sângele, mi-a fost frică, mi-i s-a făcut dor, am oftat, m-am simțit împlinită până în adâncul inimii, m-am umplut de gânduri, însă mai presus de toate am fost foarte fericită!

Sfaturi:

"Să nu iți fie frică!"

"Să ai răbdare!"

"Să fii tare!"

"Să crezi!"

"- Dar de ce zici că ar trebui să-i scriu lui Dumnezeu?
– Ca să te simţi mai puţin singur.
– Păi cum să mă simt mai puţin singur cu cineva care nici măcar nu există?
– Fă-l tu să existe.
– De fiecare dată când ai să crezi în El, o să existe un pic mai mult. Şi dacă te ţii tare, află de la mine, o să existe chiar de-adevăratelea. Şi asta o să-ţi facă bine.
– Şi despre ce-ai vrea să-i scriu?
– Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare, Oscar, băiatule."

,, -(…) există suferințe și suferinţe. Uită-te mai bine la fața lui. Uită-te atent. Ți se pare că suferă?
- Nu. E ciudat. Nu pare să-i fie rău.
-Păi vezi? Trebuie să faci diferența dintre cele două tipuri de suferinte, Oscar, suferința fizică și cea morală. Suferinţa fizică trebuie să o suporți. Suferința morală o alegi.
-Nu înţeleg.
-Dacă îţi bate cineva cuie în încheieturile de la mâini sau de la picioare, n-ai ce să faci decât să suferi. Să suporți. În schimb, dacă te gândești la moarte, nu e neapărat să suferi. Nu știi cum e. Așa că depinde de tine.”

P.S.: "Să ai curaj!"

P.S.* : *cine vrea să îți fie alături, îți este pentru că asa vrea, asa simte... nu îi poți cere cuiva asta.*

"nimeni si nimic nu poate fi fortat.
nu poti. dar vrei? "

" nu, nu poți să obligi pe cineva să facă așa o promisiune! Dacă tu îl iubești, îi dai libertatea de a decide singur. Dacă îl pui să facă ceva ce nu vrea, îi tai libertatea și va ajunge într-un final să te urască... "

din drum

 * Da' mai ai? *

un selfie măcar cu biletele :)

Madrigal :)

Eu "și prietenii mei" am fost invitații Corului Național de Cameră Madrigal la Concertul închinat Maestrului Marin Constantin. Eu? Eu nu am făcut nimic. M-am bucurat că i-am revăzut, m-am bucurat de forța ta, Anna, ești un dirijor minunat! În mâna ta am simțit cum stă ritmul, în inimă, talentul și pe chip, zâmbetul. ( Ceea ce vedem noi ca fiind un cor nu este altceva decât oglinda sufletului și rezultatul jertfei dirijorului! ). M-am bucurat ca i-am îmbrățișat cu felicitări și mulțumiri, m-am bucurat ca am fost împreună acolo ca să aflam și din experiența altora cât e de greu să cânți în prezența familiei sau a oamenilor dragi...

(u)ooooof ! 

Un weekend plin de oameni, de zâmbete, de îmbrățișări și de gânduri bune, un weekend minunat!

Îți mulțumesc pentru invitație, pentru grijă și pentru tot ceea ce a rămas în suflet!

„ Să ai curaj! ”

Lacrimile

de Lucian Blaga

Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.

românism

" Renunţarea la românism este refugiu în moarte. " (Mircea Eliade)

" Şi românisnul şi românitatea se câştigă. Păi, de ce se câştigă dacă eu o am? Păi o am, dar o am ca structură şi o am ca potenţă. Eu trăbuie să o descopăr şi să o activez. Vedeţi, e vorba despre aceşti talanţi care trebuie înmulţiţi. Adică eu trebuie să îmi înmulţesc darul fiinţial pe care îl am! Dumnezeu nu m-o făcut desăvârşit, desăvârşirea o realizez prin lucrare, prin muncă. "

" Doar în relaţie cu neamu', doar în relaţia cu identitatea naţională, îmi descopăr identitate mea personală. Eu nu pot să cresc în talanţii pe care îi am fără strămoşii mei şi fără neamu' meu

Astfel, creşterea noastră în Dumnezeu trebuie să fie dublată şi de creşterea noastră în spaţiul nostru natural! "

(Părintele Iustin Miron)

Identitatea se câştigă, identitatea se afirmă, iar dacă nu se întâmplă acestea, identitatea se pierde! (Ioan Bocşa) 

" Toată umanitatea îi turnată în matrici naţionale. Şi atunci : a fi naţional însemnă a fi natural. Când mă întorc spre identitatea mea naţională, mă întorc spre identitatea mea personală. Privind la identiatatea mea naţionala, îmi descopăr identitatea mea personală. Aşa cum şi eu ca şi chip al lui Dumnezeu nu pot creşte decât în relaţie cu Dumnezeu. Nu pot să devin ca Dumnezeu, fără Dumnezeu. Nu pot să să ajung la identitatea mea şi să mi-o descopăr făcând abstracţie de identitate mea naţională pentru că sînt făcut după ea, îi chipul ei imprimat în mine, sînt format din ea! "

(Părintele Iustin Miron) 

Înmulţeşte talanţii !

" Sîntem un produs românesc după licenţă dumnezeiască! "

* Libertatea sufletului curat *

:)

"cât de lungă îi o zi aici ... "

Vârfu' lu' Pătru

flori de gheaţă

Ioan Bocşa împreună cu părinţi ai Mănăstirii Oaşa

r

" plecaţi.. dar rămâneţi! "

de data asta mai puţine cuvinte... hai să lăsăm mai bine totul în suflet: oamenii (dragi!), sfaturile, cântecul, privelistile, cerul şi stelele, dar să descătuşăm bucuria - să ne răsară pe chipuri şi în fapte!

peseu: Mulţumesc pentru tot!

Amiros țăranii a fluturi și-a pământ,

Amiros tăranii-a oi și-a ninsoare, 

Amiros țăranii-a lacrimi si lumini, 

Amiros țăranii a spânzurătoare.

Amiros țăranii a dreptate, amiros

A iubire,  amiros și-a neputere

Amiroase Transilvania săracă a țărani

Și țăranii amiros a înviere. 

Amiroase casa lor a prunci 

Doisprezece-nșiruiți pe vatră

Îmbrăcați în șepci și sumănici

Grei și groși ca niște cruci de piatră. 

Amiros țăranii-a fluiere și-a ploi, 

Plaiul amiroase greu a feciorie 

Când pământul spânzură sub cer

De un strop de rouă sângerie. 

Amiros țăranii-a milă ce s-a strâns 

An cu an și-a-ncremenit în țară

Și din carnea ei a răsărit 

Seminția asta milenară. 

Amiros țăranii-a busuioc și crini 

A veșminte sacre și a nuntă, 

Capul lor miroase rupt din rai 

Și picioarele a nebunie sfântă. 

(Iobagii - Ioan Alexandru) 

Peu à peu, miette à miette

Goutte à goutte et cœur à cœur ...

... cu tremurici de prichindel!

30 ianuarie - Calendarul purtator de gânduri româneşti şi imagini pitoreşti

"Suferinţele îl întăresc pe om, şi sunt mai necesare decât orice plăcere, pentru formarea unui mare caracter."

               Constantin Brâncuşi

din cinci în cinci

de fundal: Hine Ma Tov Umanaim

ştii că nu am plecat astazi la Sibiu pentru a merge la cursurile de matematică. îmi era tare dor să ne vedem şi să primesc avânt din sufletul, zâmbetul şi îmbrăţişările tale. Doamne Doamne, însă a gândit ceva mai mult şi ne-a întâlnit pe toate acolo. ştii că nu pot exprima în cuvinte Bucuria, dar sufletul a răsuflat şi a crescut atunci când copilul-cu-inimă-de-flori-de-câmp ne-a îmbrăţişat de la spate.

eu stiu sigur că dacă nu ar fi fost Cineva şi ea, acum eram mai putin bogată.

am purtat o carte de poezi cu mine pentru a-i găsi un primitor bucuros. şi, ce să vezi? Poezitoarea nu a întârziat să apară şi atât m-am bucurat! am început să-i recit câteva versuri din Sonet VII, versuri ce mi-au rămas întipărite bine pe retina inimii, mai ales acum, pentru că se potrivesc atât de bine. citeşte doar: 

M-aş pune curmeziş tristeţii tale

de n-aş fi eu cu mii de ani mai trist

să mor mereu şi totuşi să exist,

cu raiul în priviri şi iadu-n poale. 

(răzvan codrescu)

ştiu că nu meritam nimic din ceea ce am primit. am fost mereu o nerăbdătoare. de aceea vă multumesc vouă numai oţâră, iar lui Doamne Doamne cel mai mult! 

foto: Poezitoarea dragă

P.S.: dac-ai ştii ce frumos se vedeau Făgăraşii de pe drumul care duce acasă. râdea sufletul în mine!

cu toate aceste bucurii, astăzi am simţit mai mult ca niciodată cum doare dorul... 

şi aş fi vrut doar un umăr -numai unul, nu două, nu trei, pe care să plâng. m-am aşezat atunci pe leagăn pentru că doar el m-a mai suportat, el are experientă, el mă cunoaşte.

Îmblânzește-mă!

Melodia asta și concluzia că mai am de lucru! Nu-i așa, vulpe?

"Nu cunști decat lucrurile pe care le îmblanzesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, îmblanzeste-ma!
[...]
- Acum trebuie  sa lucrezi. Trebuie sa te duci din nou la masina ta. Eu te astept aici. Întoarce-te maine-seara...
Dar nu eram linistit. Imi aminteam de vulpe.
Risti sa plangi un pic daca te-ai lasat îmblanzit..."

Micul Print

cu drag,
un copil nătâng

vârsta e doar un număr

"Mari sau mici, cei mândri sunt întotdeauna proști."

"Un prieten nu se poate face cu o simplă mișcare de baghetă fermecată. Un prieten trebuie meritat și câștigat. Și puțin contează dacă e mare sau mic!"

("Noi avem aripi" - Bruno Ferero)

Unii mă cred "trisperată", alții îmi spun mereu că nu-i voie ("nuivoie, nu, nu, nuuu!") și când- colo, mie îmi e doar... dor!

p.s.: Sibiul a fost altfel azi. am știu că esti iar aici, ca înainte. te-am așteptat.. la fiecare colț de stradă, priveam nebună centrul, doar, doar te voi zări. Eu cred că tot ne-om întâni!

prețul fericirii

"Dacă vii, de pildă, la patru după-amiaza, încă de la trei am să încep să fiu fericită. Cu cât ora va înainta, cu atât mă voi simți mai fericită. La ora patru deja mă voi agita și mă voi neliniști; voi descoperi prețul fericirii! Dar dacă vii oricând, nu voi ști niciodată la ce oră să-mi împodobesc inima...
E nevoie de un ritual. "

din înțelepciunea Micului Prinț

mulțumesc G.

MOMO

povceaşcă cu termos nou şi ceai de vanilie cu miere

pe Momo l-am primit prin colet de la Cluj cu avertizarea: "stiu că e o carte de copii, dar am auzit că e frumoasă si no, m-am gândit că o să îţi placă". l-am primi în septembrie, dar acum o fost răgaz de el..

de mică citesc romane poliţiste. no, acesta nu o fost atât de poliţist precum un roman al lui Sir Arhur Conan Doyle, dar mi-a adus aminte de serile când citeam cu poftă înainte de culcare. 

multe întrebări te petrec la sfârşitul poveştii, dar ceea ce rămân lămurit este timpul, noţiunea timpului. oare nu pierdem timpul în fiecare zi, fiecare în felul nostru - într-un mare fel ?

ceea ce m-a atras în incipitul poveşti-basm este taina de a asculta : oamenii au nevoie să fie ascultaţi mereu, oamenii se vindecă atunci când sunt ascultaţi, nu este nevoie să li se răspundă sau să li se lămurească nimic de către celălalt. totul se lămureşte pe parcurs ce se descoase pentru că nelămurirea şi grija vin tocmai din interpretarea personală a lucruruilor, din complicarea fără rost... 

"În timp ce înainta astfel, avînd în fata lui strada mur­dară iar în urma sa cea curată, îi treceau adesea prin minte gînduri grandioase. Erau însă gînduri fără cuvinte. Gîn­duri ce se pot conduce la fel de greu ca şi o anumită mi­reasmă abia păstrată în amintire, sau ca o culoare visată. Dupa muncă, pe cînd sedea la Momo, îi explica gîndurile sale grandioase. Deoarece ea îl asculta în felul ei cu totul deosebit, lui i se dezlega limba şi găsea cuvintele potri­vite.

― Vezi tu, Momo, spunea el de pildă, lucrurile stau astfel: Uneori ai în faţa ta o stradă foarte lungă. Crezi că e atît de îngrozitor de lungă încît nu vei izbuti niciodată. Asa crezi.

Rămase tăcut o vreme privind drept înainte, apoi con­tinua:

― Pe urma începi să te grăbesti. Te grăbeşti tot mai tare. De fiecare dată cînd îti ridici ochii vezi că nu se îm­puţinează de fel tot ce mai ai înaintea ta. Atunci te străduieşti încă şi mai mult, începi să te temi si pîna la sfîrsit ţi se taie răsuflarea şi nu mai poti. Dar strada tot se mai întinde înaintea ta. Nu trebuie sa procedezi astfel.

Rămase câtva timp pe gînduri. Pe urma vorbi mai de­parte:

― Niciodata nu trebuie sa te gîndesti la toata strada dintr-o data, întelegi? Trebuie sa te gîndesti numai la urmatorul pas, la urmatoarea respiratie, la urmatoarea lo­vitura de matura. În continuare trebuie sa te gîndesti mereu numai la ceea ce urmeaza.

Se opri din nou si mai statu pe gînduri înainte de a adauga:

― Astfel îti face placere, ceea ce e important, caci numai astfel se face treaba cum trebuie. Asa e necesar sa fie.

Din nou, dupa ce facu o lunga pauza, urma:

― Dintr-o data îti dai seama ca, pas cu pas, ai terminat toata strada. Nici nu ti-ai dat seama cum, si nici nu ti s-a taiat rasuflarea.

Dadu gînditor din cap, si mai spuse în încheiere:

― Asta e foarte important."

        "Momo mai privi în jurul ei prin sala, pe urma îl în­treba:

        ― De aceea ai atît de multe ceasuri? Pentru fiecare om cîte unul, da?

        ― Nu, Momo, raspunse maestrul, ceasurile acestea nu reprezinta decît o pasiune a mea. Nu sînt decît imitati: cît se poate de nereusite a ceva ce are fiecare om în piep­tul sau. Caci la fel cum aveti ochi pentru a vedea lu­mina si urechi pentru a auzi sunetele, tot astfel aveti si o inima pentru a simti timpul cu ea. Întregul timp care nu e simtit cu inima e la fel de pierdut ca si culorile curcubeului pentru un orb sau cîntecul unei pasarele pen­tru un surd. Din pacate exista însa inimi oarbe si surde care nu simt nimic, desi bat."

(Momo sau Strania povestire despre hotii de timp si fetita care le-a înapoiat oamenilor timpul furat  

- de Michael Ende)

[23-29-18]

"Oare ştii că nu mă aşteptam? Abia după mi-am adus aminte că voi obişnuiţi să faceţi de-astea de zilele voastre, dar eu chiar nu mă aşteptam no"

no, te aşteptai sau nu, noi tot am venit cu ăl mai mare drag şi stii de ce?  pentru că " îi un om tare fain tu Meri şi sensibil. nici nu mă gândesc să nu vin măcar să o îmbrăţişez de ziua ei! ", pentru că te trage inima, pentru că ţi-i drag (şi uneori dor) de "oameni diamantini"!

faptul că după ce am ajuns noi, casa a început să se umple de oameni mi-i s-a părut foarte frumos! dar ştii ce m-a impresionat cel mai mult? faptul că printre noi se aflau colegi de-ai ei din liceu. prietenii de o grămadă de ani.. am stat atunci si m-am gândit că în primul si-n primul rând cauza nu îi alta decât sufletul omului, după principiul cum îţi aşterni, aşa dormi. am povestit, am urat la cât mai mulţi ani!, am zâmbit şi am primit zâmbete curate, am mâncat işlere (hopa), am cunoscut oameni noi cu preocupări diverse, am râs, apoi ne-am îmbrăţişat de rămas bun şi să fii cuminte şi toate acestea m-au umplut de bucurie şi avânt :)

Mulţumesc pentru tot, mulţumesc pentru prietenie!