Amiros țăranii a fluturi și-a pământ,

Amiros tăranii-a oi și-a ninsoare, 

Amiros țăranii-a lacrimi si lumini, 

Amiros țăranii a spânzurătoare.

Amiros țăranii a dreptate, amiros

A iubire,  amiros și-a neputere

Amiroase Transilvania săracă a țărani

Și țăranii amiros a înviere. 

Amiroase casa lor a prunci 

Doisprezece-nșiruiți pe vatră

Îmbrăcați în șepci și sumănici

Grei și groși ca niște cruci de piatră. 

Amiros țăranii-a fluiere și-a ploi, 

Plaiul amiroase greu a feciorie 

Când pământul spânzură sub cer

De un strop de rouă sângerie. 

Amiros țăranii-a milă ce s-a strâns 

An cu an și-a-ncremenit în țară

Și din carnea ei a răsărit 

Seminția asta milenară. 

Amiros țăranii-a busuioc și crini 

A veșminte sacre și a nuntă, 

Capul lor miroase rupt din rai 

Și picioarele a nebunie sfântă. 

(Iobagii - Ioan Alexandru)