"Oare ştii că nu mă aşteptam? Abia după mi-am adus aminte că voi obişnuiţi să faceţi de-astea de zilele voastre, dar eu chiar nu mă aşteptam no"
no, te aşteptai sau nu, noi tot am venit cu ăl mai mare drag şi stii de ce? pentru că " îi un om tare fain tu Meri şi sensibil. nici nu mă gândesc să nu vin măcar să o îmbrăţişez de ziua ei! ", pentru că te trage inima, pentru că ţi-i drag (şi uneori dor) de "oameni diamantini"!
faptul că după ce am ajuns noi, casa a început să se umple de oameni mi-i s-a părut foarte frumos! dar ştii ce m-a impresionat cel mai mult? faptul că printre noi se aflau colegi de-ai ei din liceu. prietenii de o grămadă de ani.. am stat atunci si m-am gândit că în primul si-n primul rând cauza nu îi alta decât sufletul omului, după principiul cum îţi aşterni, aşa dormi. am povestit, am urat la cât mai mulţi ani!, am zâmbit şi am primit zâmbete curate, am mâncat işlere (hopa), am cunoscut oameni noi cu preocupări diverse, am râs, apoi ne-am îmbrăţişat de rămas bun şi să fii cuminte şi toate acestea m-au umplut de bucurie şi avânt :)
Mulţumesc pentru tot, mulţumesc pentru prietenie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu