pur şi simplu

  acum beau ceai alb

cu degete de literă dragă :)

Cu ăst buchet am plecat azi dimineaţă şi cu nădejde. am şchiopătat la şcoală, cum necum şi după amiază m-am întâlnit cu G. , copilul care iubeşte ochiul boului. am tremurat când am luat-o între braţe. pentru că mi-a fost mai dragă atunci! Nu m-am gândit absolut nicio secundă că o să fie o aşa zi, cu Bucurii, cu nazdrăvănii şi mai ales plină ochi de oameni.

 

După ce şi-a cumpărat dinou din nou ceai, de data asta de liniştire şi de "restabilire a echilibrului interior", am plecat pe Bălcescu, iar mai apoi, cu "pufuleţi optimişti" în Piaţa Mică şi am povestit, de fapt, aş putea spune că mai mult am luat aminte la ce îmi povestea copilul simplu.

am plecat apoi către magazinul franţuzesc vizitând curţi faine, chiar foarte faine prin arhitectura si bogăţia ce o înfaţişează. aici am învăţat două cuvinte noi. (să-mi fie ruşine că nu le ştiam) 

ne-am bucurat apoi de porumbei, că tot veni vorba de ei, sunt exemplu de prietenie prin fidelitate şi îmi sunt dragi de fiecare dată când îi văd!

m-a chemat apoi la ea, draga de ea! ei bine, de aici, am (cam) muţit... atâtea poze, o droaie de gânduri bune, atâţia oameni frumoşi.. mi-am pus fermoar la gură şi am cetit, am cugetat şi m-am făcut vierme mic mic. cum sunt de altfel în realitate. adică ce să mai zic? pur şi simplu nu mai aveam ce. ecoul cuvintelor mele ar fi fost ca şi cel mai mic şuierat printe frunze. locul şi copilul minunat mi-au spus totul. că nu-s decât un mic mic mic copil care mai are o droaie de învăţat, care trebuie să mai stea şi la locul lui şi să-şi mai deschidă obloanele din când în când pentru că altfel prinde sufletul miros de râcezeală, că trebuie să mai cobor, uneori cu scara în inima şă întăresc nişte cusături, alteori să urc în oameni şi să mă minunez de sămânţa ce a pus-o Doamne Doamne în ei. mulţumesc G.! e foarte puţin, ştiu, dar mulţumesc cu tot copilul din mine!