De când sunt la liceu, mi se pare că viața parcă s-a întors puțin pe dos... Profesorii sunt diferiți și mai exigenți, iar colegii [care majoritatea sunt băieți] mi se par foarte diferiți față de cei din școala generală. Din păcate, mulți din liceu au senzația de libertate totală, iar de multe ori răutatea și lauda de sine predomină.
De curând, am aflat trista veste că doamna profesoară de psihologie a căpătat o boala foarte greu de tratat, cancerul. Nu o cunosc foarte bine, de altfel am văzut-o de puține ori prin școala, dar azi, la ora de muzică, domnul profesor ne-a vorbit puțin despre dânsa, accentuând faptul că este o persoană extraordinară. Ne-a mai spus înca un lucru, ce m-a bucurat nespus de mult, căci nu am mai auzit până acum ca un profesor [înafară de doamna profesoară de religie] să ne spună așa ceva: "Să vă rugați! Să vă rugați pentru ea, căci numai Dumnezeu o mai poate ajuta! Eu cred că mai exista elevi care la școală scuipă și au un comportament urât, dar seara cad în genunchi plângând în fața Sfintei Icoane și se roagă".
M-au bucurat aceste vorbe, iar în pauză, micuțul I. a venit la mine și mi-a spus: "Maria, eu chiar o să mă rog pentru dânsa. Mă întristează foarte tare ceea ce i se întâmplă!"
Îmi doresc să ne îndreptăm spre bine!:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu