nevoie de liniste

când pun masa pentru copchilași trag după mine ușa. apoi, rând pe rând, geamurile, doar doar să nu mai aud toată gălăgia de afară. când fac asta îmi las umerii în jos și capul după ei și-mi caut un scaun care să mă suporte până mă vait un pic singură. când nu mă mai suportă mă ridic și oftez lung pentru că sunt un copil rău! asta nu se întâmplă tot timpul. dar azi da. nu am citit nimic de ceva timp, deci temă nefăcută. cu franceza... mi-e dor de G. și de copilul flămând după scrisori să-mi spună ceva de întărire, să mă mai adune că în jur nimeni nu mă încurajează. eu sunt singura care ar trebui să o fac...
iertare! trebuie să fiu muuuuulllt mai tare decât sunt acum!

mi-e prea dor.. dor de oameni! de violoniștii dragi de la Cluj (cu accent de clujean) mi-e în special taaaare dor! :)