Gânduri din (mă) Bucur(că)ești

Am ajuns cu bine ieri seară în capitală. Cu gândul efectiv în altă parte. Mă frământa gândul la pachetul trimis marți către un om frumos din Cluj. M-am gândit ceva timp atunci dacă să-ți scriu ceva despre ceea ce m- a făcut să scriu. Și pentru că atunci nu am simțit destul că vreau să-ți scriu acum am să- ți povestesc un pic așa pe scurt, dar în esență.
Toată povestea pleacă de la GRAF- Art , festivalul acela despre care ți- am povestit acum câteva săptămâni. Adică era culmea să treacă festivalul și să nu găsesc oameni frumoși, de altfel, numai oameni frumoși au fost dintre care cu unii am rămas chiar prieteni. Povestea nu e neapărat despre ea, ci mai mult despre sentimentul "ăla"pe care îl simt atât de puternic și dătător de seninătate și bucurie. Nu știu, dar cu siguranță ai avut și tu sentimentul ăsta. Cunoști un om și ....și ți se pare că în spatele a ceea ce vezi tu e mai mult. E ceva, un ceștice! Pentru unii aproape nimic. Un mic sâmbure care mereu se dovedește a fi unul roditor din care vei avea de cules . Eu eram la Baia Mare la începutul lunii acesteia, la ea acasă, dar ea nu era acolo. Mi-a fost dor de ea. Chiar mi- a fost dor și în seara aceea am cugetat puțin (eu cu mine) că lucrurile aceste nu sunt chiar întâmplătoare, ci au și ele un rost. Nu?
Oricum despre asta sper să-ți mai povestesc! Pentru că nu se va termina! Și dacă s-ar termina eu " ce-am adorat nu știu să ard" , nu?

 Și ca să ajungem la zi, aici în mijloc de București îi fain. Fain pentru că suntem între verișori dragi. Când mergeam prin oraș azi am simțit că văd un film pe viu. E altă lume. Una cu care nu m-aș putea obișnui prea ușor. Nu ca oameni, ci ca lume, ca duh lumesc lipsit de viață. Mâine aș vrea să mă plimb un pic prin oraș și să privesc oamenii, așa cum fac când mă plimb prin Sibiu.

Melodia de azi :)