uneori nu încape într-o săptămână o zi ca cea de azi. după împărtăşiri de experinţe de la dascălii noştrii dragi (printre care am aţipit cu siguranţă de prea mult interes) eu am hotărât că tot cu Literele (fie ele şi umblătoare sau scriitoare -una de poezii , alta de licenţă-) mă împac mai bine şi dacă am zîs, am zîs!
din tot şi toate important e ce rămâne. pentru unii -de apreciat!- au rămas cearcăne şi o bucurie mare care va răsări din amintiri mereu şi mereu, pentru alţii mereu mai rămân întrebări.. în mine în fiecare seară rămâne un "ce puţine cărămizi ai clintit azi!" sau alte şi alte gânduri care întăresc voinţa, dar ce rămâne cu adevărat e Bucuria adunată cât a fost lumină. si pentru că a fost lumină şi pentru tine fă "o cruce maare" şi zi- I "mulţumesc!" .
P.S.: m-i taare dor de-un Ardelean. cea care inventează cuvinte hazlii şi topăie mereu de bucurie pentru că e copil minunat! >:D<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu