"sunt om.
și-atunci când mă lovești mă doare."
acum mă doare. m-a durut toată ziua şi nu numai azi, dar am suportat. nu mă las chiar aşa. nu merită să mă las doar aşa şi te rog numa-atăt omule bun, uneori şi fericirea ta doare, ai milă...
m-am găndit mult la tine azi (nu la tine, nici la tine). poate mai mult cu mult decât meritai. am stat şi m-am gândit unde oare te-am lăsat. nu ştiu deloc. m-am grăbit apoi să rup frânturi de cer pentru tine ca să vii şi tot n-ai venit.. bag sama că te-am supărat tare. îmi pare foarte rău, să ştii, pentru tot.
îmi pare rău tare şi te rog să mă ierţi! din tot sufletul meu te rog!
lasă-mi un dărab de timp să-mi repar obloanele, bine?
mulţam!
p.s.: azi mi-a fost dor de oameni dragi. de violonişti, de copilul în rime (care-i tare nebun!), de cel flămând-după-scrisori. m-am hrănit cu dor şi m-a înviorat.
important e că avem nădejde!
Doamne ajuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu