în curs de descebăluire
aranjând lemne mă gandeam la ieri seară. vezi tu că ieri nu ţi-am povestit pentru că nici eu nu îmi dădusem seama, dar vorbind cu un copil mi-am adus aminte şi ca o îmbrăţişare caldă m-a cuprins..
când am ieşit de la conferinţă m-am îndreptat spre gară. am trecut prin faţa Bisericii şi de afară se auzea o predică cu voce blândă care m-a făcut să mă opresc. nu degeaba. era Părintele Petroniu! era de fapt motivul cel mai important pentru care trebuie să luptăm contra vântului, să luptăm ca realitatea să nu mai fie aşa dureroasă. nu te gândi cât eşti de neputincios, în neputinţa noastră contează să avem voinţă, cu capul sus!
după cum ne îndeamnă Radu Gyr.
p.s.: de unde atâta ură şi răutate, Doamne?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu