e absolut minunat cât de mult te poate bucura un om (fie el şi necunoscut). chiar mă gândeam în drum dacă voi fost meritândă de un răspuns la scrisoarea cu prietenii imaginari care de fapt era despre cum nu o cunosc (dar mă face să zâmbesc de multe ori) şi totuşi o ştiu. când am ajuns am ezitat să o întreb pe buna dacă a ajuns vreun plic. m-ar fi întrebat probabil cu ce drăguţ conversez prin scrisori, cum mă întreabă mereu. deşi ar fi frumos să fie unul , ce zici?
dar hai mai bine să îţi spun o realitate, omule drag cu ochi vechi. de fapt nu ţi-o spun că nu pot, dar uite, caut-o tu. mai pune si tu mâna pe o "Familie Ortodoxă" şi caută să vezi că viaţa nu-i aşa de limpede si colorată precum tu o simţi. eu îţi spun că o să te doară dacă vei descoperii esenţa şi te îndemn , nu la durere, ci la o "rugăciune către tineri"...
în ultima vreme au venit o droaie de informaţii despre cealaltă parte mai puţin colorată a lumii si chiar mă întrebam de ce m-i se descoperă tot mie (copilului aiurit de-a binelea care nici nu ştie cum s-o mai apuce pe poteci) . dar am început să înţeleg rostul şi tac în micimea mea.
p.s.: m-i oţâră dor de "un bun tovarăş de drum" .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu