Oașa

„îi bine-acasă că miroase-a dor...”

atâta dor aveam de acel Acasă drag. de oameni cu nădejde care ne-au întâmpinat cu „Doamne ajută! ce faci surioară, ați luat 10 și v-au lăsat părinții acasă? ” , cu multe zâmbete vii care te fericesc enorm.
nikonașu' l-am stricat și amu nu ai ce poze să vezi, dar îți spun eu că o fost minunat! îndată ce ne-am  cazat am fugit să aranjăm costumele populare (care nu sunt cu mult peste o sută, adunate din toată țărișoara). am fost cinci  printre care și G. no, copilul ăsta drag nu putea efectiv să nu facă ceva. ceva tipic copilăresc și absolut frumos. și ui așa, printre gândurile noastre rostite cu voce tare începe G. să vorbească cu costumele și zicea : „pe tine cum te cheamă? ... tu nu ai nume? hai să vedem.” sau  „no ui la el, îl cheamă 85 și stă pe 95, vai vai...” . acum parcă auzind-o din nou iar zâmbesc. mai zicea că „ui ce faine îs! și ăsta, și ăsta... vai, oare pot lua două costume? ... . nu știu, dar cred că vor să ne spună ceva. îmi pare că strigă...” . și tu ai fi zâmbit dacă ai fi văzut, să știi.
apoi după masă, am ascultat povești (ca să nu le spun văicăreli) de licență, care a trecut și pentru care m-am gândit să-mi caut o temă. măcar din anu' doi să mă apuc de ea. acum glumesc, dar la câte am auzit nici în anu 'întâi nu-i devreme. o să îmi aduc aminte în ultimul an de sfaturile ăstea și le voi mulțimi mai mult atunci. dar până departe mai e mult. Doamne ajută-ne!
azi pot să spun că am găsit răspunsul la întrebare. prin predica Părintelui Marcel și mai ales completarea de dinainte de plecare a celor doi dragi Părinți. de asta acolo e pentru mine „locul sfânt” de care deja mi-e dor. pentru că mă face mereu să mă întorc. să mă întorc „cu capul în pământ” , dar cu drag!  îmi dă mai multă râvnă, nădejde și mută mereu câte ceva în inima mea. îmi trezește propriu-zis toate motivele pentru care trebuie să ajut lumea asta bolnavă.
nu mai contează acum că am prins trenul la limita limitelor. striga șoferul la noi „haidați mă! unde ați stat? ”, iar noi ca albinele la stup, nu mai știam pe ce ușă să intrăm cu sau fără bilet.

am ajuns cu bine acasă și sunt fericită. mulțam!